Am mai tăiat o panglică la Ogrezeni

Am tăiat panglica duminica trecută, dar abia azi am reuşit să-mi fac drum către blog, cam neglijat în ultima vreme.
Am inaugurat noua terasă a Centrului Cultural Ogrezeni, în prezenţa unor membri marcanţi ai comitetului Premiilor Lili, ai comitetului pentru statua lui Traian şi ai altor comitete şi comiţii. Tăierea panglicii a decurs în bune condiţii:

Cafele pe noua terasă:

Şi, evident, şampanie, cu primele căpşuni din noua recoltă:

În încheiere, participanţii au degustat, ba chiar au mîncat, diferite preparate la grătar. Nu a lipsit celebra salată Ogrezeni.
Vă voi ţine la curent cu viitoarele inaugurări.

Shakespeare, de ziua lui, de ziua cărţii. La mulţi ani!

Sărbătorim la 23 aprilie Ziua mondială a cărţii, care este, deloc întîmplător, ziua de naştere a lui Shakespeare. O sărbătoare cu cărţi, desigur.  Un tort cu 449 de lumînărele ar fi o problemă. Deci, lansăm cărţi: Opere, volumul VI şi Caietele Shakespeare. Azi, la ora 13,30 la ICR. Iată şi invitaţia, ştiu că am mai postat-o, e şi pe blogul lui Horia Gârbea, dar poate n-au văzut-o toţi:

Editura Tracus Arte în parteneriat cu Editura Institutului Cultural Român lansează volumele:

William Shakespeare – Opere, volumul VI

Caietele Shakespeare – volumul I (colecție de studii despre opera scriitorului)

Lansarea va avea loc marți 23 aprilie 2013, cu ocazia aniversării

a 449 de ani de la nașterea lui William Shakespeare, (Ziua Mondială a Cărții)

în sala de festivități a Institutului Cultural Român, cu începere de la ora 13.30.

Vor fi prezenți traducătorii și editorii. Un grup de actori va prezenta fragmente din piesele volumului VI.

Volumul VI al Operelor lui William Shakespeare, în traducere nouă, în versuri, cuprinde:

Cum vă place

Traducere de Violeta Popa

Prefață: Pia Brînzeu

Note: G. Volceanov

Doi tineri din Verona

Traducere de Lucia Verona

Prefață: Eugenia Gavriliu

Note: G. Volceanov

Henric al VI-lea, Partea întâi

Traducere de Ioana Diaconescu

Prefață: Gabriela Colipcă-Ciobanu

Note: G. Volceanov

Coordonatorul ediției de Opere – George Volceanov  

Veniţi, vă promit că va fi foarte interesant! 

La Budapesta, la Festivalul de carte

Am fost și anul trecut și m-a dezamăgit absența oricărei forme de viață la standul românesc. Anul acesta, a fost o surpriză plăcută - culoare, diversitate, animație, mai mult spațiu, standul mai bine plasat. O atmosferă foarte plăcută și la ICR Budapesta, condus de Gabriela Matei.
Vineri s-au lansat la stand cărțile traduse de George Volceanov din literatura maghiară (un roman și o antologie de poezie) și un excelent Dictionar de argou maghiar-român, de același autor, care, desigur, a vorbit și despre seria traducerilor din Shakespeare și a prezentat publicului volumul V, apărut la Tracus Arte.
A urmat „Rață cu portocale”, de Horia Gârbea, în traducere maghiară. Horia a vorbit și despre colecția de teatru în limbi străine editată de Tritonic și, desigur, despre Shakespeare, apoi a citit un fragment din volumul lui, iar un tînăr care a asigurat excelent translația simultană a evenimentului a citit același text în versiunea maghiară.
Apoi, desigur, cafea, bere, vin...  Și, oricît ar părea de ciudat, abia după ce ne-am așezat pe o terasă am observat unde eram... la ShakesBeer!
Later Edit, Later Photos: In ziua urmatoare, tot la standul de la Festivalul de carte, tot cu mult public, a fost lansat un volum de poeme de Ioan Es. Pop, în traducerea lui Attila F. Balázs. Lansarea a fost onorată de prezenţa Excelenţei sale Victor Micula, ambasadorul României la Budapesta.

Apel pentru Casa Monteoru

Prieteni bloggeri, friends de pe Facebook, cititori, comentatori, cînd am primit textul apelului de mai jos mi s-a părut că el apare mult, mult prea tîrziu. Uniunea Scriitorilor a pierdut Casa Monteoru, s-a mutat. E trist. Parcă s-a rupt o bucată din mine. De 40 de ani, Casa Scriitorilor era o parte din viaţa mea. Ce se mai poate face? Nu sunt prea optimistă. 
Totuşi, am semnat apelul. Cine ştie? Poate că mai există o şansă, o speranţă, o posibilitate, o minune, ca această clădire minunată să nu dispară. Cum ar fi ca, în locul ei, pe Calea Victoriei 115, să crească un imobil de birouri de 20 de etaje?  
De aceea, prieteni  bloggeri, friends de pe Facebook, cititori, comentatori, vă rog să citiţi apelul şi, dacă vreţi întoarcerea acestei case în circuitul public, să semnaţi online aici.

A P E L pentru Casa Monteoru

O clădire cu profunde semnificaţii culturale din centrul Bucureştiului va dispărea, începând cu data de 15 aprilie a.c., din circuitul public. Casa Monteoru s-a numit cândva Casa Scriitorilor „Mihail Sadoveanu” şi a găzduit întâlniri ale scriitorilor de primă mărime, întâlniri cu mari personalităţi ale literaturii universale, premianţi Nobel. Umbrele marilor scriitori români, Mihail Sadoveanu, Tudor Arghezi, George Bacovia, Marin Preda, Nichita Stănescu şi câţi alţii se întâlnesc aici, în Sala Oglinzilor şi în holul monumental al acestei case, cu nume celebre ale literaturii universale, care le-au trecut pragul, precum: Umberto Eco, Pablo Neruda, Mario Vargas Llosa, Günther Grass, Saul Bellow şi mulţi alţii.

Aici s-au desfăşurat şedinţele Consiliului Uniunii Scriitorilor în anii dictaturii ceauşiste, fiind, cu siguranţă, singurele prilejuri când se lua poziţie public şi răspicat împotriva cenzurii şi a „preţioaselor indicaţii”. Aici s-au auzit vocile celor care contestau „preţioasele indicaţii”, printre care Dan Deşliu, Ana Blandiana, Dorin Tudoran, Octavian Paler, Mircea Zaciu, Bujor Nedelcovici, Mircea Dinescu. Aici au activat mai toţi marii scriitori ai celei de-a doua părţi a secolului precedent, cei care populează astăzi manualele de literatură română.

Această casă, plină încă de amintirea tuturor celor de mai sus şi a multor altora, a fost redată de justiţie moştenitorilor fostului proprietar şi este în pericol să dispară, şi odată cu ea să fie ştearsă toată această memorie culturală acumulată între acei pereţi. Statul român, cel care a fost proprietarul ei până acum câţiva ani, poate să redevină, legal, proprietar şi să o redea circuitului cultural, aşa cum a făcut în alte situaţii similare (vezi cazul sediului UNITER de pe str. George Enescu).

Ne permitem chiar să afirmăm că statul român, prin organismele sale alese şi numite, are datoria de a cumpăra această casă, a o restaura, pentru că este vorba de un monument istoric şi de arhitectură, ca unul în care se mai poate regăsi stilul lui Ion Mincu, pentru a o transforma într-un centru cultural, unde să aibă loc evenimente literare şi artistice de importanţă naţională. Renunţarea la folosirea publică a acestei case este, aşa cum afirmă un cunoscut arhitect de azi, „ştergerea cu buretele a unei fabuloase aduceri aminte”.

Facem un apel la toate organismele statului, de la Preşedinţie la Guvern şi la Primăria Municipiului Bucureşti să nu-şi uite datoria pe care o au faţă de istoria culturală a României, că aceasta este, în fond, componenta cea mai importantă a identităţii noastre naţionale, în cadrul Uniunii Europene.

Semnează: Nicolae Manolescu, Gabriel Chifu, Adrian Popescu, Nicolae Prelipceanu, Ana Blandiana, Gabriela Adameşteanu, Dan Hăulică, Varujan Vosganian, Gabriel Dimisianu, Romulus Rusan, Ion Pop, Marta Petreu, Mihai Şora, Horia Gârbea, Denisa Comănescu, Marian Drăghici, Dan Cristea, Liviu Ioan Stoiciu, Ion Vartic, Mihai Zamfir, Livius Ciocârlie, Nora Iuga, Magda Cârneci, Luiza Palanciuc, Sorin Lavric, Simona Vasilache.

Toţi cei care doresc să se alăture acestei cauze pot semna petiţia pe site-ul www.petitieonline.ro. Sau direct la adresa aceasta. Cei care preferă să semneze offline, cu pixul, pot face scest lucru la noul sediu al Uniunii Scriitorilor, Casa Vernescu, tot pe Calea Victoriei, la nr. 133, (aripa dinspre str. Sfinții Voievozi) sau la sediul ASB.

De ziua lui Shakespeare, volumul VI

"Doi tineri din Verona", traducere de Lucia Verona - să ştiţi că nu e o întîmplare! Iar dacă vreţi să aflaţi mai mult, veniţi la lansare, care va avea loc chiar de ziua lui Shakespeare, 23 aprilie. Lansăm volumul VI al seriei de traduceri coordonate de George Volceanov şi - în premieră - în acest volum, toate traducerile şi toate prefeţele sunt realizate de femei. Dar asta chiar e o întîmplare!

Citiţi mai jos invitaţia, aşa cum apare şi pe blogul lui Horia Gârbea.

Editura Tracus Arte în parteneriat cu Editura Institutului Cultural Român lansează volumele:

William Shakespeare – Opere, volumul VI

Caietele Shakespeare – volumul I (colecție de studii despre opera scriitorului)

Lansarea va avea loc marți 23 aprilie 2013, cu ocazia aniversării

a 449 de ani de la nașterea lui William Shakespeare, (Ziua Mondială a Cărții)

în sala de festivități a Institutului Cultural Român, cu începere de la ora 13.30.

Vor fi prezenți traducătorii și editorii. Un grup de actori va prezenta fragmente din piesele volumului VI.

Volumul VI al Operelor lui William Shakespeare, în traducere nouă, în versuri, cuprinde:

Cum vă place

Traducere de Violeta Popa

Prefață: Pia Brînzeu

Note: G. Volceanov

Doi tineri din Verona

Traducere de Lucia Verona

Prefață: Eugenia Gavriliu

Note: G. Volceanov

Henric al VI-lea, Partea întâi

Traducere de Ioana Diaconescu

Prefață: Gabriela Colipcă-Ciobanu

Note: G. Volceanov

Coordonatorul ediției de Opere – George Volceanov

Vă așteptăm cu plăcere la eveniment

Ştirile pe scurt

Pentru că n-am mai scris de peste două săptămîni, vreau să recuperez acum, în ultima oră a ultimei zile de martie:
- Salonul de Carte de la Paris a fost mai mult decît un pretext de excursie. Nu că aş avea prea mare nevoie de pretexte, ştiţi prea bine.
Dar să vorbim puţin despre Salon şi despre invitata de onoare - literatura română. Pavilionul românesc, organizat de ICR, a fost tot timpul plin de lume, de români din Franţa şi de francezi. Am participat la două dezbateri, una despre thriller, moderată de Horia Gârbea, alta despre teatru, moderată de Matei Vişniec. De fiecare dată, un public numeros şi atent. Aşa a fost la toate dezbaterile şi au fost cîteva zeci, uneori cîte două la aceeaşi oră, în locuri diferite. N-a fost totul perfect - microfoanele oboseau mai repede decît vorbitorii, dar  asta s-a rezolvat prin schimbarea bateriilor. În prima zi unii dintre scriitorii invitaţi nu şi-au văzut cărţile expuse, pentru că librarii (Fnac și Cărtureşti) nu reuşiseră să despacheteze toate cutiile pînă la ora inaugurării Salonului. Şi asta s-a rezolvat pînă a doua zi.
- Au fost la Salon zeci de scriitori români, de toate vîrstele, din toate găştile şi din afara găştilor. S-au vîndut şi s-au dăruit cărţi, s-au împărţit cărţi de vizită.
- Joi, la inaugurare, cînd curgeau valuri de Fetească Neagră şi setea de cultură atrăgea sute de vizitatori spre pavilionul românesc, l-am auzit pe un distins om politic român spunînd în glumă: "Ar trebui să dăm un telefon la Bucureşti, să vină un TIR cu vin, să avem public tot timpul Salonului." Chiar şi fără vin, aglomeraţia s-a menţinut la pavilionul României pînă în ultima zi.
- La momentul pitoresc de protest nu am fost de faţă, dacă doriţi, puteţi citi ce a scris Horia Gârbea pe această temă. Am apucat s-o văd doar pe dansatoarea orientală de care vorbeşte Horia, avea faţa vopsită în alb şi purta un fel de caftan lung, galben-auriu. Cînd am plecat eu, fata tocmai se aşezase comod pe masă. În poziţie de lotus sau de altă floare. Şi o concluzie a organizatorilor: mocheta bej nu se potriveşte cu vinul roşu.
- Dar dezbaterile şi vînzarea de carte reprezintă doar partea vizibilă a acestui aisberg care este Salon du Livre. Editorii români aflaţi acolo au avut prilejul să discute cu potenţiali parteneri francezi sau din alte ţări. Sper să vă pot da în curînd veşti bune.
- În prima zi oficială de tîrg, după dezbaterea despre thriller, am plecat în goană, cu metroul 12, spre celălalt capăt al Parisului, unde, la teatrul Le Funambule din Montmartre, am avut lansarea colecţiei de teatru în limbi străine a editurii Tritonic (mulţumiri lui Bogdan Hrib!), cu trei volume, unul de Horia Gârbea, unul de Dinu Grigorescu şi unul al meu. Trei actori francezi, Éloïse Beaune, Lucien Jérôme şi Julia Lou Beaune au citit fragmente din piesele noastre în faţa unui public avizat. Pentru că acesta este scopul colecţiei - să facem cunoscută dramaturgia română contemporană oamenilor de teatru din alte ţări, în speranţa că se va găsi cineva interesat să pună în scenă creaţiile noastre. Colecţia continuă, cît de curînd, cu piese traduse în engleză.
- Sigur că m-am şi plimbat, am stat la cafenea şi am băut şampanie. N-am ajuns nici la expoziţia Dali de la Centre Pompidou, nici la inaugurarea noilor clopote de la Notre Dame. Dar nu sufăr prea tare din cauza asta.
- Altceva nu s-a întîmplat, în afară de o gripă sau răceală sau viroză sau influenţă sau ce-o fi, care s-a abătut în forţă asupra mea a doua zi după sosirea la Bucureşti şi m-a scos temporar din circulaţie. N-am fost în stare să scriu nimic, şi nici măcar să descarc pozele din aparat. Dar azi am reuşit.
Aşa că reveniţi, voi pune poze multe.

Obscenităţi

Da, da, la obscenităţi mă pricep! Şi nu mă laud degeaba.

Dacă urmăriţi acest link, puteţi citi, negru pe alb, cît de talentată sunt în domeniu, cea mai tare din parcare.
Este vorba de obscenităţi de limbaj din piesele lui Shakespeare, nu aşa, oricum. Mai precis, de piesa "Troilus şi Cresida", tradusă de mine, în cadrul noii integrale a operei shakespeariene în limba română. Iar articolul domnului George Volceanov a apărut în revista ARGOTICA, o foarte serioasă publicaţie internaţională online.

Altminteri, sunt o doamnă, ce...