marți, 16 aprilie 2013

Apel pentru Casa Monteoru


Prieteni bloggeri, friends de pe Facebook, cititori, comentatori, cînd am primit textul apelului de mai jos mi s-a părut că el apare mult, mult prea tîrziu. Uniunea Scriitorilor a pierdut Casa Monteoru, s-a mutat. E trist. Parcă s-a rupt o bucată din mine. De 40 de ani, Casa Scriitorilor era o parte din viaţa mea. Ce se mai poate face? Nu sunt prea optimistă. 
Totuşi, am semnat apelul. Cine ştie? Poate că mai există o şansă, o speranţă, o posibilitate, o minune, ca această clădire minunată să nu dispară. Cum ar fi ca, în locul ei, pe Calea Victoriei 115, să crească un imobil de birouri de 20 de etaje?  
De aceea, prieteni  bloggeri, friends de pe Facebook, cititori, comentatori, vă rog să citiţi apelul şi, dacă vreţi întoarcerea acestei case în circuitul public, să semnaţi online aici.



A P E L pentru Casa Monteoru

O clădire cu profunde semnificaţii culturale din centrul Bucureştiului va dispărea, începând cu data de 15 aprilie a.c., din circuitul public. Casa Monteoru s-a numit cândva Casa Scriitorilor „Mihail Sadoveanu” şi a găzduit întâlniri ale scriitorilor de primă mărime, întâlniri cu mari personalităţi ale literaturii universale, premianţi Nobel. Umbrele marilor scriitori români, Mihail Sadoveanu, Tudor Arghezi, George Bacovia, Marin Preda, Nichita Stănescu şi câţi alţii se întâlnesc aici, în Sala Oglinzilor şi în holul monumental al acestei case, cu nume celebre ale literaturii universale, care le-au trecut pragul, precum: Umberto Eco, Pablo Neruda, Mario Vargas Llosa, Günther Grass, Saul Bellow şi mulţi alţii.
Aici s-au desfăşurat şedinţele Consiliului Uniunii Scriitorilor în anii dictaturii ceauşiste, fiind, cu siguranţă, singurele prilejuri când se lua poziţie public şi răspicat împotriva cenzurii şi a „preţioaselor indicaţii”. Aici s-au auzit vocile celor care contestau „preţioasele indicaţii”, printre care Dan Deşliu, Ana Blandiana, Dorin Tudoran, Octavian Paler, Mircea Zaciu, Bujor Nedelcovici, Mircea Dinescu. Aici au activat mai toţi marii scriitori ai celei de-a doua părţi a secolului precedent, cei care populează astăzi manualele de literatură română.
Această casă, plină încă de amintirea tuturor celor de mai sus şi a multor altora, a fost redată de justiţie moştenitorilor fostului proprietar şi este în pericol să dispară, şi odată cu ea să fie ştearsă toată această memorie culturală acumulată între acei pereţi. Statul român, cel care a fost proprietarul ei până acum câţiva ani, poate să redevină, legal, proprietar şi să o redea circuitului cultural, aşa cum a făcut în alte situaţii similare (vezi cazul sediului UNITER de pe str. George Enescu).
Ne permitem chiar să afirmăm că statul român, prin organismele sale alese şi numite, are datoria de a cumpăra această casă, a o restaura, pentru că este vorba de un monument istoric şi de arhitectură, ca unul în care se mai poate regăsi stilul lui Ion Mincu, pentru a o transforma într-un centru cultural, unde să aibă loc evenimente literare şi artistice de importanţă naţională. Renunţarea la folosirea publică a acestei case este, aşa cum afirmă un cunoscut arhitect de azi, „ştergerea cu buretele a unei fabuloase aduceri aminte”.
Facem un apel la toate organismele statului, de la Preşedinţie la Guvern şi la Primăria Municipiului Bucureşti să nu-şi uite datoria pe care o au faţă de istoria culturală a României, că aceasta este, în fond, componenta cea mai importantă a identităţii noastre naţionale, în cadrul Uniunii Europene.
Semnează: Nicolae Manolescu, Gabriel Chifu, Adrian Popescu, Nicolae Prelipceanu, Ana Blandiana, Gabriela Adameşteanu, Dan Hăulică, Varujan Vosganian, Gabriel Dimisianu, Romulus Rusan, Ion Pop, Marta Petreu, Mihai Şora, Horia Gârbea, Denisa Comănescu, Marian Drăghici, Dan Cristea, Liviu Ioan Stoiciu, Ion Vartic, Mihai Zamfir, Livius Ciocârlie, Nora Iuga, Magda Cârneci, Luiza Palanciuc, Sorin Lavric, Simona Vasilache.
Toţi cei care doresc să se alăture acestei cauze pot semna petiţia pe site-ul www.petitieonline.ro. Sau direct la adresa aceasta. Cei care preferă să semneze offline, cu pixul, pot face scest lucru la noul sediu al Uniunii Scriitorilor, Casa Vernescu, tot pe Calea Victoriei, la nr. 133, (aripa dinspre str. Sfinții Voievozi) sau la sediul ASB.

5 comentarii:

  1. Doamna Verona, opinia mea este aceea de a examina daca - si prin ce mijloace - societatea scriitorilor bucuresteni poate aduna bani pentru un nou sediu in Bucuresti. Conditiile nu sunt favorabile, insa merita incercat. Afirm acestea deoarece prea multe asezaminte culturale sunt "retrocedate de catre justitie", un alt exemplu la indemina, din aceasta perioada, fiind muzeul Nottara - si nu cred ca statul va avea destui bani publici pentru a licita fata de, sa nu ne ascundem dupa degete - unor speculatori. Era mult mai simplu sa fi fost stipulat in lege ca acele cladiri gazduind institutii culturale si stiintifice sa nu fie retrocedate (ori sa nu fie retrocedate in natura). Am senzatia ca printre semnatarii petitiei pe care o indicati se afla persoane care au sustinut fortele politice care au legiferat actualele legi in baza carora casa Monteoru este pierduta ca si casa a scriitorilor. Opinia mea este sa intemeiati fundatia "Casa Scriitorilor", cu ajutorul careia sa incepeti stringerea fondurilor. Dl George Serban, cu experienta sa de afaceri, va poate fi de ajutor cu sfaturi, tot asa cum si eu as mai putea da cite o sugestie.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, partial aveti dreptate, dar nu e vorba doar de scriitorii din Bucureşti. Casa Monteoru era sediul Uniunii Scriitorilor din România. Sincer, nu cred că scriitorii români pot aduna o sumă suficientă pentru o clădire reprezentativă.

      Ștergere
    2. Asa este, insa reusitele partiale ar putea stirni curente de opinie favorabile.

      Ștergere

Click pe poză!