Ce mai F.A.Q!

Aș fi preferat să nu vă deranjez, dar dacă m-m deranjat eu să scriu, puteți face și voi efortul de a citi ce-am scris, la instigarea Oanei, pentru Cenușă de trandafir. Niște vorbe, acolo. Sub formă de F.A.Q. După ce citiți, poate discutăm.

Alina Gorghiu  – (16 noiembrie 2011, 12:15)  

Este buna ideea FAQ. Si am apreciat raspunsurile sincere si la obiect. Mare adevar in legatura cu libertatea tuturor de a publica si multitudinea materialelor aparute, de calitate indoielnica. Cat despre premiul Nobel... poate nu va trebui sa asteptam atat :-)

Lilick  – (17 noiembrie 2011, 01:46)  

Chiar mi-era dor sa citesc ceva scris de tine. :) Nu sunt doar niste vorbe. La urma urmelor, ideile de acolo ti le-ai formulat in minte in ani de zile si compun o experienta de viata utila multora, mai ales in perioada asta mai tulbure, mai plina de cautari.

Lucia Verona  – (17 noiembrie 2011, 02:00)  

@Lilick
Ei, sigur. Mă joc și eu. Mă bucur că îți place.

matilda  – (18 noiembrie 2011, 06:38)  

Am citit cu atenţie şi mare, mare plăcere. Sigur, aveţi dreptate, avem scriitori talentaţi, dar insuficient mediatizaţi. În genere, cumpără cărţi ale autorilor români numai "iniţiaţii", cei care au o relaţie constantă cu literatura română, au informaţii, au mai citit. Poate greşesc, dar am văzut în librării rafturi cu cărţi ale scriitorilor români contemporani, care nu sunt prea solicitate.
Cred că nici lansările de carte, discuţiile directe cu autorii, nu sunt suficient de bine pregătite, pentru a ajunge la publicul cititor.
Cum reclama este sufletul comerţului, chiar se simte lipsa ei în lumea literară.

Lucia Verona  – (18 noiembrie 2011, 07:59)  

@matilda
Tot ce spui este adevărat. Numai că oricît ar promova editurile cărțile publicate, dacă potențialii cititori nu au bani, tot degeaba.

Trimiteţi un comentariu

No, no, they do but jest, poison in jest; no offence i' the world

WS

AFACEREA CLONEGATE

CRIMA DE LA JUBILEU

LABIRINT OBLIGATORIU la Tritonic,ro

Fără canguri

Utile cum dulci

Archives

Disclaimer

Acest blog este scris, ca şi cărţile autoarei, cu î din i. Autoarea, care a învăţat să scrie în secolul trecut, consideră că, pe de-o parte, folosirea a două litere pentru acelaşi sunet este o risipă, iar pe de altă parte, introducerea entuziastă, dar prost elaborată, a lui â din a, ca semn de ieşire din totalitarismul lui î din i, nu ţine seama de etimologia cuvintelor, expunîndu-ne ridicolului. În acest sens, rugăm forurile în drept să explice de ce verbul ridere devine a râde.