Toane şi vuitoane estivale

E o vară cam cu toane şi cînd spun asta nu mă gîndesc numai la fenomenele meteorologice. Mai degrabă la tot soiul de întîmplări care par inventate pentru uzul/divertismentul telespectatorilor. Chiar dacă ele, evenimentele, sunt, din păcate, reale.
O sinucidere indecent mediatizată şi o dezgropare despre care s-a vorbit prea mult şi fără rost au ţinut capul de afiş, urmate, la o oarecare distanţă, de partidul oteveului. Răţoiala lui Băsescu la Comisia Europeană apropo de raportul pe justiţie a trecut aproape neobservată, discursul lui Laszlo Tokes despre autonomie n-a inflamat prea mult spiritele şi intenţia semi-anunţată a Elenei Udrea de a candida la primăria Capitalei n-a făcut prea multe valuri. Ce-ar mai fi? Un sondaj cam ciudat, încercări, la fel de ciudate, de a împinge opoziţia să ceară din nou suspendarea preşedintelui. Căldură mare.
Să fie toate astea perdele de fum, ca să nu ne gîndim la efectele creşterii TVA, la concedieri, la salarii tăiate şi teatre desfiinţate? Posibil. Dar faptul că Elena Udrea a preluat organizaţia bucureşteană a pedeleilor şi se zice că intenţionează să ajungă primarul Capitalei mi se pare că ar trebui luat în serios. Am văzut că şi Lilick e de părerea asta. Şi vă recomand să citiţi sau să recitiţi pe blogul meu un text al Casandrei, postat cam cu o lună în urmă. Chiar merită.

*

Poza asta am pus-o doar ca să justific titlul. Terminasem de scris şi mi-am dat seama că n-am pomenit de vuitoane. Iată, deci, vuitoana mea pentru această vară, adusă de la Paris, că tot am nimerit acolo în perioada soldurilor.