Zice Mogulul:
"Dacă valorile autentice sunt perene (asa am citit în toate cărtile bune), atunci si Caragiale e peren. Cu toată pleiada sa de personaje vii, savuroase, atât de românesti. Si-atunci merită să ne întrebăm: pe cine ar alege nenea Iancu – sosit azi cumva de la Berlin – pentru a-l portretiza cu prioritate în comediile sale? Ce politician, analist, politruc, divă s.a. ar merita un rol principal în opera bardului din Haimanale?"
Ce-i drept e drept, spaţiul public românesc colcăie de personaje caragialeşti. Dar eu cred că, dacă i-ar vedea pe Farfurizii, Brînzoveneştii, Caţavencii, Trahanachii, Ipingeştii, Tipăteştii de azi, dacă le-ar vedea pe Didinele, Miţele, Zoiţicile, Vetele, Ziţele, Efimiţele vremurilor noastre, dacă ar citi editorialele urmaşilor lui Rică Venturiano, Caragiale n-ar mai scrie nici o comedie.
S-ar întoarce în cea mai mare viteză la Berlin.
Leapşa merge la Lilick, Oana, Mădălina, Matilda, Renata. Şi, desigur, la doi experţi: Mihai Mălaimare şi Horia Gârbea.
Stimata doamna Lucia Verona
RăspundețiȘtergereTocmai am scris pe blog un material despre literatura "blogosferico-tematică". Nu-mi atribui veleitati de critic literar, prin urmare sunt constient de faptul ca "scriitura" mea poarta amprenta dilentantismului (chiar daca as prefera sa atribui termenului semnificatia latineasca initiala). Am facut si un ping la acest post, dar fiind utilizand platforma blogspot nu cred ca ati fost instiintata via e-mail, drept pentru care va scriu acest comentariu.
P.S. Am vazut ca am fost nominalizat si eu printre categoriile concursului organizat de dvs. Nu stiu cine a facut nominalizarea dar va multumesc.
De câteva zile citesc blogul dumneavoastră şi,chiar dacă mă feresc cât pot de politică,nu sunt surdă şi mută(poate uneori de...uimire).Citind despre această interesantă leapşă,permiteţi-mi să introduc o nuanţă de simplu cititor-trăitor în spaţiul mioritic actual:cum ar trebui să-l privească nenea Iancu pe omul politic? Ca pe o tumoră neextirpată după anul de graţie '89 sau ca pe o mlădiţă suavă şi democrată...?
RăspundețiȘtergereDa, da, interesantă problemă... Ia să vedem ce iese de aici !
RăspundețiȘtergerecred ca si o mare parte din noi ar fugi unde ar vedea cu ochii in zilele noastre, nu doar nenea Iancu
RăspundețiȘtergereFrumoasa leapsa, chiar citeam cu placere la DV postarea si ma intrebam daca o sa ajunga la mine. Multumesc :)
RăspundețiȘtergereDan Pătraşcu
RăspundețiȘtergereAm citit, e interesant, voi scrie şi eu ceva pe tema asta.
Matilda
Între timp, am văzut la tine că a ieşit ceva!
Cody
Da, mă gîndesc şi eu la asta.
Mădălina Ionescu
Se putea pentru ca să nu? Carevasăzică :))
Caragiale ii idealizase chiar ; pana si el a fugit , de scarba.
RăspundețiȘtergereAzi, realitatea e mult mai grotesca.Iar noi n-avem unde fugi, tot de scarba.
Mi-am făcut tema la leapşă. :)
RăspundețiȘtergereZincabeiu
RăspundețiȘtergereAh, eu tot sper că nu va trebui să fugim...
Renata
Mă uit acum :)
Mulțumesc pentru leapsa. Interesantă temă (mai ales dacă te uiți și cine lansează!). O voi posta curînd și o voi da mai departe. Răspunsul meu provizoriu, mă mai gîndesc, ar fi: toți și niciunul. Toți ar merita o caricatură în gravură cu „vitrion”, niciunul nu e de fapt demn de pana unui I.L. Caragiale.
RăspundețiȘtergereHoria Gârbea
RăspundețiȘtergereAşa este, toţi par de fapt un fel de pastişe, imitaţii ale personajelor lui Caragiale.
Am comentat mai pe larg pe blog și am dat mai departe la cîțiva experți inclusiv unui caragiolog profesionist: Bogdan Ulmu. Aștept reacții.
RăspundețiȘtergere