Cel mai bun traducător din română în română

În cadrul concursului "Blog de blog - cele mai bune bloguri din 2009", am anunţat că voi da, pe bază de test, un premiu pentru cel mai bun traducător din română în română. Iată din nou textul propus:
"Sunt confident că discuţia pe această topică va revela oportunităţi incredibile şi va conduce la un mai mare suport din partea celor care, atât de departe, au agreat relocarea în altă locaţie, iar pe termen mai lung, vor permite accesarea fondurilor pentru care vom aplica, mi-a spus bossul. Făcea sens, aşa că am luat jobul, aveam expertiză, era destul de OK. M-a trimis la un training în Monaco di Baviera, unde a trebuit să rostesc şi un speech ca tribut pentru organizatori. Fiind ultimul tip din bloc, nu prea am oportunităţi de distracţie, noroc că o colegă a acceptat să fie escorta mea la un film despre care citisem că este „chiar inspiring prin atmosfera pe care o creează şi feelingul pe care îl transmite, ca şi prin ideile lui balansate”. După film am intrat într-o cafenea, unde ea a servit decît un negru mic, iar eu un ceai gri, apoi am condus-o acasă, locuia într-un apartament proaspăt redecorat, foarte luxurios, cu un pian grandios în colţul încăperii. Am luat un drink şi ne-am apucat de gătit. Eu am scos din buzunar cuţitul din armata elveţiană şi am tăiat baconul, iar ea s-a apucat să facă o tartă. Nu mai ţin minte toţi ingredienţii, pentru că eram uşor intoxicaţi, dar ştiu că avea praf de tartar, safran şi ginger. Când am plecat, ea mi-a spus cu senzitivitate: „Ai grijă de tine!”.

Au fost destul de multe "traduceri" bune, nici una perfectă. Iată varianta cu cele mai puţine greşeli, ea aparţine Alexandrei Pleşanu - nu ştiu dacă are blog, dar asta nu contează.

„Sunt încrezător că discuţia pe acest subiect va pune în evidenţă ocazii remarcabile şi va atrage după sine un sprijin mai mare din partea celor care, până acum, au fost de acord cu mutarea în alt loc; pe termen lung, ea va permite accesarea fondurilor pe care le vom solicita”, mi-a spus şeful. Avea logică, aşa că am preluat însărcinarea/proiectul, aveam experienţă, era destul de uşor. M-a trimis la o instruire la Munchen, unde a trebuit să ţin un discurs de mulţumire către organizatori. Fiind mai nou, nu prea am ocazia să mă distrez, noroc că o colegă a acceptat să mă însoţească la un film despre care citisem că este „ foarte stimulant, atât prin atmosfera pe care o creează şi prin senzaţia pe care o transmite, cât şi prin ideile echilibrate”. După film, am intrat într-o cafenea, unde ea a comandat numai o cafea mică, iar eu un ceai Earl Grey. Apoi am condus-o acasă; locuia intr-un apartament renovat recent, foarte luxos, cu un pian mare în colţul unei camere. Am băut ceva şi ne-am apucat de gătit. Eu am scos din buzunar briceagul elveţian şi am tăiat şunca, iar ea s-a apucat să facă o prăjitură. Nu mai ţin minte toate ingredientele, pentru că eram uşor ameţit, dar ştiu ca avea praf de copt, şofran si ghimbir. Când am plecat, ea mi-a spus cu căldură: „Ai grijă de tine!”

Există doar două greşeli în textul Alexandrei - de fapt una şi jumătate. "Pianul grandios" (în engleză "grand piano") înseamnă nu "pian mare" ci, banal, "pian cu coadă". Iar cuţitul din armata elveţiană (Swiss Army Knife)este, tot banal, un briceag, orice briceag, nu trebuia specificat că e elveţian.

Ah, acum regret că atunci cînd am scris testul am uitat o altă "perlă" de traducere, cea cu o cîntăreaţă care lucra uneori la barul Mitzvah. Dar vor mai fi ocazii!

Felicitări Alexandrei, dar şi celorlalţi care au făcut testul: Augustin, Horia Gârbea, Simf, Brînduşa, Simona.