Test. Punctul 18 din concursul "Blog de blog - cele mai bune bloguri din 2009"

Răspund aici celor care nu au nominalizat pe nimeni drept "Cel mai bun traducător din română în română", ca şi celor care, fără să citească pînă la capăt (am precizat că premiul va fi acordat în urma unui test), au nominalizat pe cine au crezut ei.
Textul care urmează a mai apărut pe blogul meu, tot sub formă de concurs, în septembrie 2009. Atunci nu am avut niciun cîştigător. Poate vom avea acum.
Deci, să se găsească toate tîmpeniile din textul de mai jos, toate greşelile de traducere, de limbă, de cultură generală, toate insultele la adresa limbii române. Atenţie, nu orice neologism este greşit! Nu sunt neaoşistă, ştiu că limba evoluează. Dar nu întotdeauna noul reprezintă o evoluţie.
Şi acum, porniţi la vînătoarea de greşeli. Cine găseşte cele mai multe erori va fi declarat cel mai bun traducător din română în română.

Sunt confident că discuţia pe această topică va revela oportunităţi incredibile şi va conduce la un mai mare suport din partea celor care, atât de departe, au agreat relocarea în altă locaţie, iar pe termen mai lung, vor permite accesarea fondurilor pentru care vom aplica, mi-a spus bossul. Făcea sens, aşa că am luat jobul, aveam expertiză, era destul de OK. M-a trimis la un training în Monaco di Baviera, unde a trebuit să rostesc şi un speech ca tribut pentru organizatori. Fiind ultimul tip din bloc, nu prea am oportunităţi de distracţie, noroc că o colegă a acceptat să fie escorta mea la un film despre care citisem că este „chiar inspiring prin atmosfera pe care o creează şi feelingul pe care îl transmite, ca şi prin ideile lui balansate”. După film am intrat într-o cafenea, unde ea a servit decît un negru mic, iar eu un ceai gri, apoi am condus-o acasă, locuia într-un apartament proaspăt redecorat, foarte luxurios, cu un pian grandios în colţul încăperii. Am luat un drink şi ne-am apucat de gătit. Eu am scos din buzunar cuţitul din armata elveţiană şi am tăiat baconul, iar ea s-a apucat să facă o tartă. Nu mai ţin minte toţi ingredienţii, pentru că eram uşor intoxicaţi, dar ştiu că avea praf de tartar, safran şi ginger. Când am plecat, ea mi-a spus cu senzitivitate: „Ai grijă de tine!”.

Desigur, textul ar putea continua, dar cred că vă ajunge.
Toţi cititorii blogului, bloggeri sau nu, sunt invitaţi la acest test de dificultate medie. E drept, ştiu cîţiva bloggeri pentru care e prea uşor. Dar sunt mult mai mulţi cei care mă vor considera sadică. Îi înţeleg.