Dacă este adevărat că ziua bună se cunoaşte de dimineaţă, atunci azi ar trebui să am o zi minunată, pentru că prima veste pe care am primit-o a fost aceea că scriitoarea Nora Iuga are blog. Şi ca şi cum asta nu ar fi de ajuns, Nora Iuga a iniţiat şi un concurs literar foarte interesant adresat elevilor de liceu, după cum se poate vedea aici.
Nora, bine ai venit în blogosferă!
scuze de intarziere.'neata la amiaza )))
RăspundețiȘtergere'Neaţa, Cody, la orice oră! :))
RăspundețiȘtergereNo bine, atunci nu particip.Am absolvit liceul în 1982... :)
RăspundețiȘtergereion lazu; continuare, fiind un text mai lung...
RăspundețiȘtergereAr fi interesant de urmărit evoluţia receptării Norei Iuga în ipostaza de eseistă şi prozatoare, care a publicat Săpunul lui Leopold Bloom, 1993, Sexagenara şi Tânărul, 2000, Fasanenstrasse, 23, în 2001, Lebăda cu două intrări, 2003, Berlinul meu e un monolog, 2010; apărute la edituri mai modeste, pe cât de bine cotate de cunoscători, aceste proze ale Norei Iuga au fost reeditale apoi la Polirom, la Humanitas. Ca să nu vorbim despre traducerea lor în străinătate. Ideea ar fi că Nora Iuga, această autoare care păruse că a pierdut startul generaţiei sale, însă în ultimele 5 decenii şi-a cîştigat un real prestigiu literar, poetă dezinhibată, fără false pudori şi sclifoseli pudibonde, mizând numai şi numai pe lucrurile pe care le cunoaşte şi le intuieşte despre sine însăşi, căutând să se exprime fără rest şi să nu trişeze, reuşeşte de fiecare dată să scrie incitant, stârnind interesul cititorului din postmodernitate.
Iar despre prestaţia Norei Iuga ca traducătoare, poate nici n-ar mai trebui să insist, pentru că reprezintă în sine un capitol de istorie literară. După câteva nume de primă linie: August Strindberg, 1979, Knut Hamsun, , 1983, Gunter Grass, traducătoarea s-a orientat cu simţ sigur spre autori de limbă germană care se potrivesc modului ei de abordare a literaturii. La drept vorbind, i-a cunoscut la ei acasă, mereu plecată în Germania cu burse, pentru jumătăţi de an sau pentru ani întregi. Timp cum nu se poate mai eficient folosit. Pentru a fi mereu în contect cu pulsul mişcării literare din Germania şi nu numai, cu evoluţia gustului cititorilor, dar şi al juriilor până la urmă. Şi fapt este că autorii spre care s-a orientat au fost în timp recompensaţi cu premii la cel mai înalt nivel. Aglaya Veteranyi, Eginald Schlattner, Ekfriede Jelinek, Ernst Junger, Paul Celan, Oskar pastior. Iar Herta Muller, din care a tradus nu mai puţin de 5 titluri (la una am fost redactor la Vinea, ca de altfel şi la antologia din Ediţii definitive), a primit între timp Premiul Nobel.
Nora Iuga: Băteam străzile seara la ora cinci
să stai ca o umbră sub clopotul verii
faţa ta caraghioasă rătăcită printre tarabe
ocolită de tocmelile muşteriilor -
nici un ştergător de parbrize
nu poate spăla aerul
de această imagine -
o doamnă bătrână cu o tocă neagră
fără sex-appel şi fără resurse
într-o piaţă cât burta căscată
în hoitul oraşului...
(Fragment, din Dactilografa de noapte, 1996)
(a se vedea, cu fotografii, pe blogul: http://ilazu.blogspot.com