E ceaţă. Şi pentru că avem de ales...

"Le diable emporte le gouvernement constitutionnel! et puisque nous avions le choix, à ce qu'on dit, comment avons-nous choisi celui-là?"
Asta a zis-o Alexandre Dumas tatăl în urmă cu peste 150 de ani. Aşa că să mergem la vot. Dacă vrem. Avem de ales. Mă rog, "à ce qu'on dit". Aşa se zice.
Ar trebui să fie simplu şi firesc, o alegere stînga-dreapta uşor de făcut, dar nu e chiar aşa. Există şi partide-cameleon, partide-scandalagii, partide-fumigene care tulbură peisajul şi derutează electorii. Nu mai este clar care e stînga, care-i dreapta, o ceaţă foarte convenabilă pentru unii.
Acum, cu votul zis uninominal, situaţia se complică şi mai mult. Între un om politic despre care ştiu şi bune şi rele, o cîntăreaţă cunoscută despre a cărei pricepere la politică nu ştiu nimic şi o mulţime de "no-names" de la alte partide, ce să aleg? Dar între doi "no-names" de la două partide diferite, pentru care garantează unul şi acelaşi primar? (Sau se pare că garantează, din moment ce nu a dezminţit ştirea. ) Pînă la urmă oamenii vor vota, dacă vor vota, tot pentru partide. Sau pentru spectrul solar, dacă vreţi. Roşu-portocaliu-galben... La alegere. Indigo şi violet nu aveţi?
Iar redistribuirea voturilor ne va duce iarăşi la o reprezentare proporţională, ca şi cum am vota pe liste. Ceea ce, cum am mai spus şi suţin, ar fi fost mai cinstit şi mai ieftin.
Dar oricum am vota, pe oricine am alege, mai devreme sau mai tîrziu vom ajunge tot la concluzia lui Dumas: "comment avons-nous choisi celui-là?".