În căutarea unui roman

Pe la sfîrşitul anului 2007 am aflat că ruşii au inventat o maşină extraordinară de scris cărţi, un Dostoievski al calculatoarelor, un Tolstoi al informaticii, care urma să publice anul acesta, chiar în ianuarie, primul său roman, cu certitudine un bestseller. Anul acesta a venit, cu ianuarie cu tot, suntem acum în noiembrie, dar romanul, care poartă titlul „Adevărata dragoste”, nu a pare să fi ajuns în librării. Nicăieri, cît e Internetul de mare, n-am găsit vreo recenzie sau măcar o menţiune că ar fi apărut.
Ce ştim despre „Adevărata dragoste”? Subiectul este inspirat - de ce nu mă mir? - din „Anna Karenina”, scris în maniera lui Haruki Murakami, dar cu vocabular şi elemente stilistice „împrumutate” din diferite cărţi ale unor scriitori (ruşi sau nu) din secolele 19-20. Personajele se numesc Anna, Kitty, Vronski etc., trăiesc undeva pe o insulă şi sunt, se pare, amnezice. Nu ni se spune nici o vorbă despre mersul trenurilor.
Aşa începe articolul meu din această săptămînă. Îl găsiţi cu începere de marţi la aceeaşi adresă, pe tamada.ro. Iar comentariile le aştept aici.

Povesti din cartierul meu

Azi am scris o poveste cu poze, o găsiţi aici:

Traduceri

Miţa îl traduce pe Crăcănel, Nae o traduce pe Miţa...
Despre alţi traducători/trădători pregătesc un articol pe care-l veţi putea citi la tamada.ro peste vreo două săptămîni. Deocamdată voi reveni la maşinăriile literare - nici o legătură cu maşinaţiunile din lumea literară.

Cinste şi gramatică

Cred că o anumită doză de superficialitate este o calitate necesară unui jurnalist. Reporterul e obligat să treacă în mare viteză de la o temă la alta, de la un domeniu la altul, de la un partid la altul, de la Gargantua la Gorgonzola, de la Mozart la corupţie. Dacă le aprofundează pe toate, nu mai scrie în veci articole de gazetă, ci teze de doctorat şi studii academice. Ziaristul nu poate să le ştie pe toate, trebuie să ştie cîte un pic din toate, şi, evident, să se documenteze la nevoie.

Dar la mulţi tineri gazetari de azi, fie că scriu la un cotidian, fie că lucrează la o televiziune sau la un site de ştiri, superficialitatea devine un viciu, de obicei rămas nepedepsit. Ei nu ştiu nimic despre nimic şi abordează orice subiect cu rîvna, voioşia şi ignoranţa unui nou-născut. Reinventează bicicleta, redescoperă America - dar oare de cîte ori trebuie descoperită America, n-are şi ea problemele ei?

Citiţi tot articolul la www.tamada.ro cu începere de marţi, 28 octombrie. Apoi mai vorbim.

Şi tu, Brutus?

Veştile proaste – uneori şi cele bune, dar acum nu este cazul – vin prin e-mail. Aşa a venit, acum cîţiva ani, ştirea că a fost creat primul program de calculator care scrie proză.
Din aproape în aproape, folosind mai multe motoare de căutare, pe atunci Google abia făcea primii paşi, am reuşit să găsesc site-ul unde s-a publicat prima povestire artificială, creată de un program de calculator. A nu se confunda cu povestirile artificiale create de fiinţe umane. Numele autorului, adică al programului, este Brutus, iar povestirea are ca temă, logic, trădarea.
Pentru că, nu-i aşa, despre asta este vorba. Trădare. De trei ori trădare, stimabililor. Şi stimabilelor.

Citiţi întreg articolul cu începere de marţi, 21 octombrie 2008, la adresa www.tamada.ro

Romanul solubil

Cum altfel să-i spun? I-aş putea spune roman la minut, prin analogie cu străvechile fotografii la minut, existente deja pe vremea străbunicilor noştri, cu mult înainte de inventarea polaroidului şi a aparatelor digitale.
Dar roman solubil sună mai interesant, mai original şi duce cu gîndul la o altă invenţie a omenirii, mult mai aromată. Autorul lui, al romanului solubil, este ceea ce americanii numesc instant novelist, adică romancier instantaneu sau instant, că e mai scurt şi cuprinzător, ce sa fac, asta e, sună a instant coffee, cafea solubilă sau instant, pui o linguriţă de nes, adaugi zahăr, puţină apă, freci cu nădejde, completezi cu apă şi iese o bunătate de băutură cu spumă.
Romancierul instant, spre deosebire de cafeaua instant, nu produce spumă, ci proză. Mă rog, e un fel de a spune. Ştim doar, de la domnul Molière, că tot ce nu e vers e proză.
(Citiţi tot articolul, cu începere de marţi, la http://www.tamada.ro. Este o librărie virtuală, care de luni, 13 octombrie 2008, va publica zilnic, de luni pînă vineri, în revista literară online SUPRA, cîte un editorial semnat - desigur şi scris - de un scriitor. Editorialul meu va apărea în fiecare marţi. În celelalte zile îi veţi putea citi pe Traian T. Coşovei, Cornelia Maria Savu, Octavian Soviany şi Dan Mircea Cipariu.)

România e în aer!

Am primit de la o prietenă această poză extraordinară. Se spune că o imagine face cît o mie de cuvinte. În acest caz, nu este o exagerare.