Cum altfel să-i spun? I-aş putea spune roman la minut, prin analogie cu străvechile fotografii la minut, existente deja pe vremea străbunicilor noştri, cu mult înainte de inventarea polaroidului şi a aparatelor digitale.
Dar roman solubil sună mai interesant, mai original şi duce cu gîndul la o altă invenţie a omenirii, mult mai aromată. Autorul lui, al romanului solubil, este ceea ce americanii numesc instant novelist, adică romancier instantaneu sau instant, că e mai scurt şi cuprinzător, ce sa fac, asta e, sună a instant coffee, cafea solubilă sau instant, pui o linguriţă de nes, adaugi zahăr, puţină apă, freci cu nădejde, completezi cu apă şi iese o bunătate de băutură cu spumă.
Romancierul instant, spre deosebire de cafeaua instant, nu produce spumă, ci proză. Mă rog, e un fel de a spune. Ştim doar, de la domnul Molière, că tot ce nu e vers e proză.
(Citiţi tot articolul, cu începere de marţi, la http://www.tamada.ro. Este o librărie virtuală, care de luni, 13 octombrie 2008, va publica zilnic, de luni pînă vineri, în revista literară online SUPRA, cîte un editorial semnat - desigur şi scris - de un scriitor. Editorialul meu va apărea în fiecare marţi. În celelalte zile îi veţi putea citi pe Traian T. Coşovei, Cornelia Maria Savu, Octavian Soviany şi Dan Mircea Cipariu.)
Solubil in apa sau cafea, un roman tot e mai bun decat o manea. Si asa solubil cum e, instant nascator, instant citibil si instant trecator, tot e mai bun decat o coala alba - un .doc nescris. Viteza scrisului s-a legat, ca timpul si el a trecut, de viteza cititului, a cititorului, a vremurilor.
RăspundețiȘtergere(si) Eu prefer cartea pe hartie, scrisa in ani si citita in nopti, cu o cafea fierbinte si aromata. La ibric.