Nepovestitele trăiri ale unui blogger romancier

Cu aproape doi ani în urmă - la 7 mai 2009 - Adrian Voicu, autointitulat Neliniştitu', trecea prin emoţiile primului cenaclu online. Trimisese un fragment din "Între două decolări" (una dintre cele două cărţi apărute anterior la o mică editură din provincie) şi a fost primit cu entuziasm de cei prezenţi. Şi cu mici observaţii, fireşte. Dar toată lumea i-a remarcat umorul. Ştefaniei Coşoveii-a plăcut foarte mult, mie la fel. A urmat lectura de la Ogrezeni, apoi premiul, apoi un text apărut în Luceafărul, volumul Premiile Lili...
Iar alaltăieri seara, pe la ora 23, scriitorul Adrian Voicu a venit la mine cu primul exemplar din romanul său "Nepovestitele trăiri ale templierilor români", în ziua aceea apărut la prestigioasa editură All. Nu a fost chiar o supriză pentru mine, a fost şi este, însă, o mare bucurie.
Despre ce este vorba în roman? Pe scurt, templierii români Berilă, Pista Massy şi Kremvurst von Schlitz bîntuie prin Europa secolului XIV (o Europă bine dotată cu cîrciumi), încearcă să-l salveze de rug pe Jacques de Molay, stau de vorbă cu Dante Alighieri, îi conving pe Romeo şi Julieta să nu se sinucidă şi împacă familiile Montague şi Capulet, încearcă s-o scape pe Ana lui Manole, se întîlnesc şi cu ciobanii din Mioriţa, îl ajută pe Basarab I să cîştige lupta de la Posada - şi toate aceste aventuri sunt spuse cu mult farmec şi cu un umor irezistibil. "Roman de aventuri, parodie, epopee eroi-comică? Toate la un loc. Inventivitate epică, personaje memorabile, limbaj rabelaisian, umor fără limite. O carte savuroasă." Am citat aici textul pe care îl veţi găsi coperta a patra a cărţii. Şi atunci cînd veţi citi cartea vă veţi convinge că nu am exagerat deloc.

Felicitări, Adrian Voicu!

P.S. Iar azi, acum o jumătate de oră, am primit de la editura Tritonic "Sărutul morţii", romanul pe care Oana Stoica Mujea l-a scris împreună cu foarte tînăra prozatoare şi bloggeriţă Ada Pavel, remarcată şi ea în cenaclul online, ediţia 2010. Aşa că am de citit în weekend...

Read more...

Concurs de dramaturgie “100,1.000, un milion de poveşti”

Teatrul Ion Creangă, împreună cu Asociaţia Scriitorilor din Bucureşti, secţia Dramaturgie și critică teatrală, organizează cea de a V-a editie a Concursului de dramaturgie ”100, 1000, un milion de poveşti”.
Teatrul Ion Creangă își propune, şi pe această cale, să stimuleze dramaturgia originală pentru copii, să sprijine autorii, oferindu-le posibilitatea de a-și face cunoscute creațiile pe scena unei instituţii profesioniste.
Textele dramatice, prezentate în concurs, trebuie să răspundă rigorilor tematice și estetice pe care le impune orice teatru profesionist, ale cărui spectacole se adresează spectatorilor copii.

Regulament de participare:
Autorii vor trimite textele dactilografiate, într-un exemplar, nesemnate, cu
un motto scris pe pagina de titlu, însotite de un plic închis care va cuprinde
datele de identificare ale autorului. Acelasi motto, de pe pagina de titlu a piesei,
va fi scris si pe plicul închis, cu datele de identificare ale autorului.
Manuscrisele trebuie expediate pe adresa administratiei institutiei,
Teatrul Ion Creanga, Bulevardul Magheru, nr. 27, sector 1, Bucuresti, cod
010325 , pâna la data de 15 iunie, 2011.
Pe plicul în care e introdus manuscrisul se va face mentiunea Pentru concursul
de dramaturgie„100, 1000, un milion de poveşti”.
Nu se primesc în concurs dramatizari; nu pot participa la competitie
piesele care au fost aduse la cunostinta publicului prin publicare sau
reprezentare; textele trimise pentru concurs nu se înapoiaza autorilor.
Juriul Concursului de dramaturgie va decide, prin consens, piesa
câstigatoare a concursului, piesa care va fi achizitionata de Teatrul Ion Creanga
si va fi inclusa în repertoriul stagiunilor următoare.
Juriul va nominaliza, de asemenea, dintre textele dramatice înscrise în Concurs,
un numar de 2 piese care, împreuna cu piesa câstigatoare a Concursului, vor fi
publicate într-un volum de teatru pentru copii.
În cadrul celei de a VII-a editie a Festivalului Internațional de Teatru pentru Copii, „100, 1000, un milion de povesti”, Festival organizat de Teatrul Ion Creanga, în Bucuresti, în perioada 1 – 8 octombrie 2011, se va lansa volumul de teatru şi vor fi reprezentate, în premieră, în spectacole-lectură, cele trei piese incluse în volum.

Read more...

Noua Constituţie a fost adoptată

În Ungaria.
Viktor Orban, mai iute de majoritate parlamentară decît Băsescu, a rezolvat chestiunea. Noua Constituţie a Ungariei a fost adoptată azi de Parlamentul de la Budapesta. Am găsit cu greu ştirea pe Hotnews, o prescurtare a celei de Le Monde cu AFP şi Reuters. Citiţi şi vă îngroziţi!
Se pare că, într-adevăr, ora de democraţie s-a terminat.
Mă bucur doar că la noi, spre deosebire de Ungaria, Constituţia trebuie aprobată prin referendum. Iar referendumul constituţional nu poate avea loc atunci cînd vrea muşchii matrozului, ci fix la 30 de zile după adoptarea sa de către Parlament. Nici în Parlament nu va fi prea simplu. Iată ce zice Constituţia:
ARTICOLUL 151
(1) Proiectul sau propunerea de revizuire trebuie adoptată de Camera Deputaţilor şi de Senat, cu o majoritate de cel puţin două treimi din numărul membrilor fiecărei Camere.
(2) Dacă prin procedura de mediere nu se ajunge la un acord, Camera Deputaţilor şi Senatul, în şedinţă comună, hotărăsc cu votul a cel puţin trei pătrimi din numărul deputaţilor şi senatorilor.
(3) Revizuirea este definitivă după aprobarea ei prin referendum, organizat în cel mult 30 de zile de la data adoptării proiectului sau a propunerii de revizuire.

Portocaliii nu au două treimi din numărul membrilor fiecărei Camere. V-am spus că Viktor Orban e mai iute de majoritate parlamentară. Îl ajută şi faptul că în Ungaria Parlamentul este unicameral. Hm, parcă am mai auzit eu despre unicameral... Vă amintiţi cumva?

Read more...

Exodul apud Google sau cum ar fi fost dacă Moise ar fi avut cont pe Facebook...

Dacă Moise ar fi avut cont pe Facebook, Ieşirea din Egipt s-ar fi întîmplat cam aşa ca în acest filmuleţ:

Read more...

Couscous tunisian (nici un cuvînt despre B&B)

Cînd a aflat că vin tunisienii, Tanti Jeni a început să se agite: le vor plăcea sărmăluţele? Musacaua? Varza a la Cluj? I-am promis că voi posta o reţetă de couscous. Dar cum nu prea am timp, iată aici un link spre o pagină cu mai multe reţete de couscous. Inclusiv tunisian. Am luat o poză de pe un site turistic :





Iată şi alte reţete tunisiene, pe un site franţuzesc cu reţete din toată lumea. Mi-a atras atenţia reţeta de coarne de gazelă cu pastă de migdale. Liniştiţi-vă, nu trebuie să plecaţi la vînătoare de gazele!  Trebuie să fie delicioase cornuleţele! :))))

Read more...

Referendum

Decizia CGMB m-a umplut de invidie: Şapte referendumuri în unul singur, 7 în 1, cum ar veni, nici măcar Colgatepasta de dinţi nu a ajuns mai departe de 3 în 1, ca să nu mai vorbim de Nestle cafea. Numai magazinul Victoria de pe vremuri avea reclama "50 de magazine în unul singur", dar comerţul socialist nu este, totuşi, cel mai bun exemplu.
Deci, 7. Cifră magică!
Mă gîndesc să fac şi eu un referendum, tot cu 7 întrebări.

1.  Sunteţi de acord ca ziua să fie soare şi noaptea nu?
2.  Credeţi că ar trebui să schimbăm clima României?
3.  Sunteţi de acord cu abrogarea principiului vaselor comunicante?
4.  Doriţi să trăiţi mai bine decît capra vecinului?
5.  Sunteţi de acord cu mutarea sectorului 1 în locul sectorului 5, a sectorului 3 în locul sectorului 2 şi a sectorului 6 în locul sectorului 1? 
6.  Doriţi un salariu minim pe economie de 5000 de Euro pe lună? 
7.  Credeţi că emigrarea a 20000000 de români ar modifica rezultatele alegerilor, în condiţiile în care 50 % dintre ei ar vota prin corespondenţă?
8. Doriţi să trăiţi într-o capitală frumoasă şi civilizată?
9. Credeţi că prin eliminarea din spectrul politic spectrul solar  din spectru a culorii portocalii România ar duce-o mai bine?

Ţţţ! Uite că sunt 9! Nu-i nimic, şi 9 e o cifră magică.

Read more...

ARTA FUGII

Die Kunst der Fuge. Bach. Johann Sebastian Bach.
Pentru că aseară, în jurul unei mese de cafenea, a venit vorba despre cantorul de la Thomaskirche şi opera lui. După cum se ştie (iar cine nu ştia, afă acum), Bach a scris Arta Fugii (considerată ultima lui lucrare, rămasă neterminată) fără a indica instrumentul la care urma să fie cîntată. Aşa că există multe posibilităţi.
Iată o variantă cu suflători şi încă una asemănătoare.
Iată şi o variantă cu chitare.
Un fragment cu orchestră. Poate e cea mai bună intepretare din ce-am găsit pe YouTube. Dar nici asta nu e rea.
Îmi amintesc că, în studenţie, am ascultat la Biserica Luterană din Bucureşti versiunea pentru orgă a lui Christoph Eschenbach. Şi cam în aceeaşi vreme, versiunea orchestrală a dirijorului Erich Bergel.
Iată versiunea pentru pian a lui Glenn Gould.

Read more...

Din Cosmos, Pămîntul se vede albastru

Se împlinesc azi 50 de ani de cînd Iuri Gagarin a spus această frază. Îmi amintesc ziua aceea, ziua primul zbor al unui om în Cosmos. Îmi amintesc şi entuziasmul autorilor de SF, dar şi al cititorilor. Eram printre aceşti entuziaşti.  Exista o colecţie de broşuri cu povestiri SF, le citeam pe toate. Eram sigură că pînă în anul 2000 vom ajunge să ne petrecem vacanţele pe Marte. Ah, dar ne aflam în 1961 şi anul 2000 părea atît de departe...

Read more...

Un link pe adresa dumneavoastră

De cîte ori pe zi citiţi o frază care începe cu "Ar trebui să..."? Sau, eventual, o scrieţi? Ar trebui să avem autostrăzi, ar trebui să cadă guvernul, ar trebui să scriem corect, ar trebui să citim mai mult, ar trebui ca televiziunile să aibă programe bune, ar trebui să...
Uite că Mordechai are o idee care nu e cu "Ar trebui să...", ci cu "Hai să ne apucăm de treabă". Proiectul se numeşte Blogcultura. Citez: " Personalităţi ale culturii româneşti sau oameni activi în online, dar interesaţi de fenomenul cultural, ne propunem agregarea în ceea ce sperăm să devină o alternativă la pseudo-cultura promovată de media tradiţionale, dar şi o altă formulare, mai accesibilă, mai prietenoasă, a ideii de demers cultural" .
Mie îmi place ideea. Citiţi, poate vă place şi vouă. Şi poate vă alăturaţi acestui proiect.

Read more...

Post scriptum la lectura de la Liceul Ion Creangă

În postarea despre lectura de la Colegiul Naţional Ion Creangă am promis că vor mai urma poze. Iată-le:

Cele mai multe fotografii sunt făcute de mine, dar am împrumutat cîte una de la Horia Gârbea şi Liviu Ioan Stoiciu ca să apar şi eu în peisaj :)

Vreau să mai mulţumesc o dată doamnelor profesoare Loredana Tuchilă şi Mihaela Ştefan pentru invitaţie, dar mai ales pentru strădania lor de a-i apropia pe elevi de literatura română contemporană.

Read more...

Am aflat de ce se închid spitalele

Pentru binele nostru, desigur.

Azi, uitîndu-mă la televizor, mi-am dat seama că spitalele colcăie de infractori, că în spitale se petrec crime şi alte fapte reprobabile. Asta am aflat din serialul "Diagnostic: crimă" de pe AXN Crime. Deci, bine face guvernul că închide aceste locuri atît de periculoase.

Sigur că, în centrul Capitalei, rămîn neatinse magazinele "Amsterdam", le ştiţi, au pe firmă o frunză... Sănătate curată!

Read more...

În Luceafărul

Mi-a apărut zilele trecute un text în revista Luceafărul de dimineaţă. Poate aveţi chef de citit în weekend...

Read more...

Ieri am fost la şcoală

Şcoala este Colegiul Naţional Ion Creangă şi nu m-am dus de capul meu, ca turist individual, ci în grup organizat.Organizatorul a fost Horia Gârbea, la invitaţia doamnei profesoare Mihaela Ştefan. Noi, scriitorii, am fost zece (Floarea Țuţuianu, Simona-Grazia Dima, Lucia Verona, Nicolae Prelipceanu, Lucian Vasilescu, Doina Ruşti, Daniel Bănulescu, Liviu Ioan Stoiciu, Mihail Gălăţanu, Horia Gârbea), ei, adică elevii, au fost zeci, poate chiar o sută. Noi am citit poezie şi proză, ei au ascultat, au aplaudat şi, cînd a fost cazul, au rîs.
Am citit eseul DESPRE LENE, cu mare succes. Dar cel mai mult m-a bucurat atenţia cu care au fost ascultate poemele citite de colegii mei, reacţia foarte bună a acestui public tînăr la poezia contemporană.
A fost, după părerea mea, o manifestare foarte reuşită, despre care mai găsiţi o scurtă prezentare la Horia Gârbea şi o relatare mai amplă, cu mici citate din toţi autorii care au citit, la Liviu Ioan Stoiciu. Am luat şi cîteva poze de pe blogurile lor.
Mai urmează.

Read more...

Asumare la duzină

Aud că guvernul iar vrea să-şi asume răspunderea. Ar fi a douăsprezecea asumare a premierului Boc. Cum ziceam, duzina.
Originalitatea demersului o constituie faptul că guvernul vrea să-şi asume răspunderea pentru o lege prin care să anuleze o hotărîre a justiţiei. Este vorba de salariile pe care profesorii le-au cîştigat în instanţă.
Sigur, premierul s-a obişnuit să încalce Constituţia. Dar legiferarea nerespectării unei hotărîri a justiţiei echivalează cu anularea separaţiei puterilor în stat. Sigur, de vreo 6 ani separaţia puterilor în stat a fost anulată de facto, vedem asta zi de zi. (un exemplu ar fi duzina de care vorbeam mai sus)  Să o anulezi însă de jure mi se pare cam exagerat. Chiar să nu-şi fi dat seama profesorul de drept constituţional Boc?
Îi amintesc ce scrie în Constituţia României, articolul 1, alineatele 4 şi 5:

(4) Statul se organizează potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor - legislativă, executivă şi judecătorească - în cadrul democraţiei constituţionale.
(5) În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie.

Ei, şi? Parcă-i văd la televizor pe judecătorii de la Curtea Constituţională, în robele lor vişinii (parcă vişinii sunt, nu?), declarînd că legea cu pricina este constituţională.
Mai bine mă întorc la AXN.

Read more...