luni, 4 octombrie 2010

Din inimă pentru copii

Am fost joi la restaurantul Riviera, la o cină din cele zece organizate de Simona Ionescu şi echipa ei de la "Click" în cadrul campaniei umanitare DIN INIMĂ PENTRU COPII. Vedeta serii, Dana Nălbaru, a fost foarte drăguţă, caldă, a luat comenzi, a servit la mese, a stat de vorbă cu cei veniţi să mănînce. Şi nu erau puţini, pentru o seară din mijlocul săptămînii. 10 % din încasările serii plus bacşişurile Danei şi cîteva donaţii directe îl apropie pe micul Robert Mihăilă, bolnav de talasemie majoră, de operaţia care l-ar putea salva: transplantul de celule stem.
Excelentă această campanie a Simonei. Mai ales că ea nu se mulţumeşte să strîngă bani, ci urmăreşte în continuare evoluţia cazurilor. Ceea ce se întîmplă foarte rar.
În multe cazuri - poate cele mai multe - se face o campanie pentru colectarea fondurilor, apoi vine altă campanie,  apoi alta... Anul trecut am participat la o asemenea campanie pe bloguri, am scris articole, am pus banner, am donat bani... Suma necesară s-a adunat. Şi apoi? Nu mai ştiu nimic. Sigur, pot să caut pe Google şi aflu. Sau, de cele mai multe ori, nu.
Dar asta mă deranjează mai puţin decît faptul că toate aceste campanii au drept primă cauză starea catastrofală a sistemului sanitar. Cele mai multe cazuri ar trebui, conform legii, să fie tratate gratuit. Dar cînd spitalele cer bolnavilor internaţi sau rudelor lor să cumpere medicamente de la farmaciile din oraş, ce să mai spunem de un transplant de celule stem?
Pe de altă parte, chiar cînd actele normative prevăd gratuitatea, accesul la tratament/analize/medicamente este dificil, prea puţini medici îşi informează pacienţii că o analiză sau alta poate fi decontată de Casa de asigurări sau de Ministerul Sănătăţii. Nici formularul E112 nu este cunoscut de toţi. Dar, veţi spune, e pe site-ul CNAS. Este. Dar cîţi dintre asiguraţi au acces la internet? Conform Eurostat, în 2009 numai 38% dintre gospodăriile din România erau conectate la internet.
Pînă cînd autorităţile îşi vor face datoria şi nivelul de trai al populaţiei va creşte substanţial, campaniile umanitare vor fi încă necesare. Iar demersul Simonei este unul dintre cele mai serioase de acest gen. Vă puteţi convinge în fiecare joi, la restaurantul Riviera.

4 comentarii:

  1. Doamen, Lucia, ai pus degetul pe rana! Multumesc pentru tot ce ai scris, dar mai ales pentru ca ai inteles exact care este realitatea! Oricand te asteptam cu drag la Serile "Din inima pentru copii".

    RăspundețiȘtergere
  2. @simona ionescu
    Simona, mulţumesc, am să mai vin!

    RăspundețiȘtergere
  3. E atat de trista realitatea celor ce duc in spate greul tarii noastre...in 3 ani de facultate si, implicit, 3 ani de voluntariat am vazut lucruri mai dure decat romanele lui Rebreanu ( sau oricare alt autor)si consider ca am vazut doar o mica parte din disperarea familiilor vulnerabile.
    Desigur acest gen de activitati sunt foarte putine in raport cu numarul celor "vizati" dar sunt oricand binevenite, asa cred eu.
    Pacat ca cei care isi pot pemite nu fac astfel de actiuni sociale...poate sunt prea implicati in dezbaterile cotidiane...

    RăspundețiȘtergere
  4. @delmira
    Sunt multe acţiuni umanitare, din păcate nu toate urmăresc pînă la capăt evoluţia cazurilor.

    RăspundețiȘtergere

Click pe poză!