Imbecilitate guvernamentală, plan de exterminare sau cenzură?

Primul rezultat al Ordonanţei de Urgenţă privind drepturile de autor este că autorii (vreo 500000, după cum aflu din presă), trebuie să meargă în fiecare lună să depună trei declaraţii, în trei locuri şi, evident, să plătească.
Problemă de aritmetică: să se calculeze timpul total de stat la coadă.
Drăguţ este că şi dacă nu ai venituri tot trebuie să mergi să depui o declaraţie! De ce? Cine şi cît cîştigă din asta?

Din cei 500000 de autori care trebuie să stea la coadă, o mică parte sunt scriitori. Poeţi, prozatori, dramaturgi, traducători. Unii sunt bolnavi, alţii foarte în vîrstă, ceea ce nu-i împiedică să scrie sau să traducă, acasă la ei. Dar să pui pe drumuri un om de 80 de ani, care munceşte de o viaţă întreagă, să-l obligi să stea la coadă ca să plătească o sumă infimă, un procent orecare din altă sumă infimă pe care o primeşte de la o editură sau un ziar, asta aduce a plan de exterminare.
Sau cenzură, pentru că mulţi scriitori vor refuza să mai colaboreze la ziare în aceste condiţii (asta în măsura în care vor avea ce refuza, pentru că presa scrisă are uriaşe probleme financiare şi puţine publicaţii mai pot plăti colaboratori). Care scriitor, plătit, să zicem, cu 50 de lei de o revistă literară pentru un poem sau o proză scurtă, va accepta ca, la suma asta, să mai stea şi la trei cozi? Iar în luna următoare să mai stea la trei cozi pentru a declara că n-a mai publicat nimic.
Poate că acesta este scopul ordonanţei de urgenţă. Să scriem mai puţin. În traducere, "Ciocu' mic!"