marți, 17 august 2010

Două concursuri

Unul este concursul de piese iniţiat de Teatrul Valah din Giurgiu: "Dramatugie în doi", despre care poate aţi mai citit la Horia Gârbea şi la Oana. Puteţi afla totul despre acest concurs de pe blogul lui Mircea M. Ionescu, noul director al teatrului de la Dunăre. Este un concurs inedit, consacrat exclusiv pieselor în două personaje. Citez de pe blogul lui MMI:

…Sunt aşteptate pentru Concurs texte inedite (care nu au mai fost publicate sau montate pe scenă, la teatrul de televiziune sau radiofonic), tehnoredactate cu diacritice. Manuscrisele vor avea menţionat titlul, dar nu şi autorul. Câte 3 (trei) exemplare din fiecare piesă cu două personaje vor fi trimise într-un plic format A4 împreună cu un plic mai mic, sigilat, ce va avea scris în exterior titlul piesei, iar în interior datele de identificare ale autorului. Adresa este: Teatrul Valah, str. Mircea cel Bătrân nr. 1, Giurgiu…
…Data limită de primire a manuscriselor este 15 octombrie 2010. După care un Juriu alcătuit din profesionişti (un actor, un regizor, un critic şi un dramaturg) vor selecta piesele sosite la Teatrul de la Dunăre, printre care sper să se găsească și unele ale dramaturgilor români de peste hotare, dar și ale unor autori giurgiuveni. Se vor acorda și premii: I–1.500 lei; II-1.000 lei; III-500 lei. Dincolo de sumele simbolice, într-o perioadă de criză profundă, laureații se vor bucura de a fi prezentați în cadrul “Festivalului Teatrelor din Oraşele Dunărene” (15-19 noiembrie 2010), de la Giurgiu. Iar câştigătorul Concursului “Dramaturgie în doi” îşi va vedea montată piesa, în stagiunea următoare, pe scena Teatrului care lansează acest Concurs unic.
Celălalt concurs despre care vreau să vorbesc este cel de romane poliţiste lansat de RCWC, despre care aţi tot citit la Oana. Am scris şi eu, în iulie, despre acest concurs. Termenul de predare este, ca şi la concursul de dramaturgie, 15 octombrie.
Deci, la pixuri, cetăţeni! Sau la tastaturi.

P.S. Repet şi aici declaraţia de pe Facebook şi de pe blogul Oanei: deşi am scris o carte poliţistă şi sper să apară curînd, nu particip - repet, ca să înţeleagă toată lumea, NU PARTICIP - la concursul de cărţi poliţiste lansat de RCWC.

18 comentarii:

  1. Dacă nu avem pixuri, trecem la pixele ? :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Se precizează 2 personaje nu 2 actori (vezi Chinezii de M. Frayn unde e făcută să joace 2 actori dar pers sint 5). Era mai simplu cu 2 act. nu cu 2 pers.
    E foarte greu cu 2 pers. Am văzut la Nottara o piesă cu 2 pers. (jucate de Repan și Diaconu), era de E.E.Schhmit ceea ce... Dar nu mai știu titlul, din pacate și una cu Caramitru si M.Mihuț nu mai rețin din nou titlul. Eu am scris două cu 2 pers. (doi bărbați, respectiv, bărbat-femeie) e extrem de greu să ții acțiunea și să faci suspans. De aia la „Cafeaua dlui ministru” am simțit după 30 min ca plesnesc în cele 2 personaje, exploatasem tot, și am adus al treilea personaj pentru partea a 2-a. a mers mult mai ușor. De remarcat că Vișniec care e maestru pleacă mai des direct cu 3 pers. Singura cu 2 e aia cu „Sexul femeii- cîmp de luptă în Bosnia” care e f. bună dar a băgat regizorul proiecții la versiunea văzută de mine că nu mai știa ce să facă în scenă. dacă n-ai actori... iar e jale cu numai 2, de aia probabil Purcărete bagă de la 40 în sus. La noi a mai fost reușită Bătrîna și Hoțul a lui Savin. Din dram univ. retin desigur „Doi pe un balansoar” dar iar vorbim de maestri.

    RăspundețiȘtergere
  3. Am uitat sa precizez că particip la concursul cu 2 personaje si deci premiul I e ca si luat (daca nu participa Lucia, evident). Ma gindesc de 2 ani la o piesa „proiectul Rialto” si daca sint presat de timp si de obligatia de a restringe la 2 pers o voi scrie!

    RăspundețiȘtergere
  4. @Horia Gârbea
    Şi "Nepotul lui Rameau" a fost în două personaje, şi "Dragă mincinosule", mai e şi "Melodie varşoviană", mi se pare. Şi piesa mea "Secretul atomic" e în două personaje, păcat că nu pot s-o dau pentru concurs. Se poate scrie piesă în două parsonaje, dar cred că nu e bine să meargă mai departe de un act.

    RăspundețiȘtergere
  5. Am vrut să scriu personaje, evident :)

    RăspundețiȘtergere
  6. @Lucia
    Multumesc de reamintiri. Așa e. Se confirmă nevoia de tehnică superioară. mai era „Conversatie in casa von Stein despre dl Von Goethe in absenta acestuia” care facea sali pline la Nottara. Parca era Radoff dl Stein?

    RăspundețiȘtergere
  7. @Horia Gârbea
    Nu ştiu dacă voi reuşi să termin o piesă pînă la 15 octombrie. E adevărat că mai sunt aproape două luni şi mi s-a întîmplat să scriu o piesă în două zile.

    RăspundețiȘtergere
  8. @Horia Gârbea
    Cred că n-am văzut "Conversaţia", dar îmi amintesc titlul.

    RăspundețiȘtergere
  9. Găsit! Trăiască Google!

    CONVERSAŢIE ÎN CASA VON STEIN DESPRE DOMNUL VON GOETHE ÎN ABSENŢA ACESTUIA

    Teatrul 'Constantin I. Nottara' - Bucureşti
    06.10.1977

    autor HACKS, PETER
    traducător RAITER, NICOLAE
    regie NASTA, DAN
    scenograf decor RUSSU, CONSTANTIN
    asistent scenograf decor RUSESCU, SICĂ
    scenograf costume RUSSU, CONSTANTIN
    ilustraţie muzicală NASTA, DAN
    distribuţie BREZEANU, CONSTANTIN DOMNUL VON STEIN
    MARINESCU, GILDA DOAMNA VON STEIN

    RăspundețiȘtergere
  10. Silvu ple, Lucia.

    Aţi uitat, şi e mare păcat, Gin Rummy de la Bulandra, cu Petre Gheorghiu şi Clody Bertola... Ciulei era mare, da’ mare de tot, ce să mai spun despre cei doi actori. Am avut, domn’e, teatru, nu glumă...

    RăspundețiȘtergere
  11. @Bordelezu
    Silvuple, mulţumesc că ne-ai reamintit.

    RăspundețiȘtergere
  12. Da, am vazut Gin Rummy cu regretatii. Foarte bun spectacol. Multumiri de reamintire.

    RăspundețiȘtergere
  13. Eu, ca spectator şi cititor amator, spre deosebire de profesionişti, am o meteahnă: sunt subiectiv, la mine contează dacă am citit o piesă înainte de a vedea spectacolul, pentru că, citind, văd, iar cînd intru în sală am în cap deja totul în 3D. Din ce-am spus mai sus se vede că nu citisem înainte piesa, n-am scos o vorbă despre autor.
    Acum discutînd la modul general, nu ştiu dacă eu văd, citind, exact ceea ce autorul a vrut să văd, sunt vederile lui sau vedeniile mele în 3D-ul din capul meu, însă frumuseţea teatrului rezidă, pentru mine, tocmai în faptul că pot veni un regizor mare cu nişte actori pe măsură, oameni şi ei, la fel ca mine, care îmi pot arăta, pe acelaşi text citit de mine, alte imagini, uneori totul meu privit în oglindă, alteori o cu totul altă poveste, sugerată doar, dar suficient de bine conturată astfel încât să plec acasă cu un altfel de 3D.
    Două personaje, he-he, eu nu mă plictisesc de unul singur, vă ţin pumnii la toţi, uimiţi-mă, vă rog! :)

    PS Pentru că tot eram pe la la începutul anilor optzeci, să vă spun un secret: Petre Sălcudeanu m-a uimit cu totul când a sărit de la Bunicul la Biblioteca din Alexandria, citeam, închideam cartea şi mă uitam la numele autorul, pe copertă, redeschideam cartea şi mă ciupeam. Lucia, nu participa, nu, să n-o faci, dar uimeşte-mă prin saltul făcut invers, cu cartea ta!
    Aşteeept... :)

    RăspundețiȘtergere

Click pe poză!