De cînd sunt pe drumuri (pe drumurile Europei, adică), nu am mare mare chef de blog şi recunosc că, decît să fac efortul de a scrie ceva memorabil sau măcar acceptabil, prefer să intru pe Facebook şi să mă relaxez citind şi comentînd diverse ştiri, impresii, relatări, cereri, proteste, anunţuri, poze(ok, recunosc, nu citesc pozele!), cugetări. Da, capitolul cugetări e bine reprezentat. Unele sunt pline de haz. Din păcate, puţine. Cele mai multe sunt de o banalitate incredibilă. Mă distrează foarte tare cum descoperă unii bicicleta sau apa caldă, cu seriozitatea şi gravitatea unor academicieni. Cum dau sentinţe şi anunţă care e regula de bază într-un domeniu sau altul, cît de bine ştiu ei tot după ce-au citit două cărţi, poate trei. Ei nu vor să se laude cît de deştepţi sunt. Ei ştiu că sunt. Media de vîrstă a acestor înţelepţi este 23 de ani şi 7 luni, ceea ce cred că spune tot.
Îmi aduc aminte, la vîrsta aceea eram şi eu foarte înţeleaptă, ştiam tot despre orice şi deţineam adevărul absolut. Între timp, mi-a trecut. Deşi, uneori...
Dar lectura atîtor cugetări profunde m-a făcut să mă întorc la cîţiva dintre autorii mei preferaţi şi uite-aşa mi-a venit ideea acestui concurs estival.
Cine este autorul şi din ce operă a sa fac parte cugetările de mai jos?
Regula de aur
Ce ţie îţi place, altuia nu-i face. S-ar putea să nu aveţi aceleaşi gusturi.
Niciodată să nu rezişti ispitei, încearcă tot, păstrează ce e bun.
Nu-ţi iubi aproapele ca pe tine însuţi. Dacă eşti în relaţii bune cu tine însuţi, e o impertinenţă. Dacă eşti în relaţii proaste, e o insultă.
Regula de aur este că nu există reguli de aur.
Cîştigătorii (primii trei care dau autorul şi titlul exact) primesc un premiu răcoros, la alegere: îngheţată sau şampanie.
