Traduceri

Miţa îl traduce pe Crăcănel, Nae o traduce pe Miţa...
Despre alţi traducători/trădători pregătesc un articol pe care-l veţi putea citi la tamada.ro peste vreo două săptămîni. Deocamdată voi reveni la maşinăriile literare - nici o legătură cu maşinaţiunile din lumea literară.

Cinste şi gramatică

Cred că o anumită doză de superficialitate este o calitate necesară unui jurnalist. Reporterul e obligat să treacă în mare viteză de la o temă la alta, de la un domeniu la altul, de la un partid la altul, de la Gargantua la Gorgonzola, de la Mozart la corupţie. Dacă le aprofundează pe toate, nu mai scrie în veci articole de gazetă, ci teze de doctorat şi studii academice. Ziaristul nu poate să le ştie pe toate, trebuie să ştie cîte un pic din toate, şi, evident, să se documenteze la nevoie.

Dar la mulţi tineri gazetari de azi, fie că scriu la un cotidian, fie că lucrează la o televiziune sau la un site de ştiri, superficialitatea devine un viciu, de obicei rămas nepedepsit. Ei nu ştiu nimic despre nimic şi abordează orice subiect cu rîvna, voioşia şi ignoranţa unui nou-născut. Reinventează bicicleta, redescoperă America - dar oare de cîte ori trebuie descoperită America, n-are şi ea problemele ei?

Citiţi tot articolul la www.tamada.ro cu începere de marţi, 28 octombrie. Apoi mai vorbim.

Şi tu, Brutus?

Veştile proaste – uneori şi cele bune, dar acum nu este cazul – vin prin e-mail. Aşa a venit, acum cîţiva ani, ştirea că a fost creat primul program de calculator care scrie proză.
Din aproape în aproape, folosind mai multe motoare de căutare, pe atunci Google abia făcea primii paşi, am reuşit să găsesc site-ul unde s-a publicat prima povestire artificială, creată de un program de calculator. A nu se confunda cu povestirile artificiale create de fiinţe umane. Numele autorului, adică al programului, este Brutus, iar povestirea are ca temă, logic, trădarea.
Pentru că, nu-i aşa, despre asta este vorba. Trădare. De trei ori trădare, stimabililor. Şi stimabilelor.

Citiţi întreg articolul cu începere de marţi, 21 octombrie 2008, la adresa www.tamada.ro

Romanul solubil

Cum altfel să-i spun? I-aş putea spune roman la minut, prin analogie cu străvechile fotografii la minut, existente deja pe vremea străbunicilor noştri, cu mult înainte de inventarea polaroidului şi a aparatelor digitale.
Dar roman solubil sună mai interesant, mai original şi duce cu gîndul la o altă invenţie a omenirii, mult mai aromată. Autorul lui, al romanului solubil, este ceea ce americanii numesc instant novelist, adică romancier instantaneu sau instant, că e mai scurt şi cuprinzător, ce sa fac, asta e, sună a instant coffee, cafea solubilă sau instant, pui o linguriţă de nes, adaugi zahăr, puţină apă, freci cu nădejde, completezi cu apă şi iese o bunătate de băutură cu spumă.
Romancierul instant, spre deosebire de cafeaua instant, nu produce spumă, ci proză. Mă rog, e un fel de a spune. Ştim doar, de la domnul Molière, că tot ce nu e vers e proză.
(Citiţi tot articolul, cu începere de marţi, la http://www.tamada.ro. Este o librărie virtuală, care de luni, 13 octombrie 2008, va publica zilnic, de luni pînă vineri, în revista literară online SUPRA, cîte un editorial semnat - desigur şi scris - de un scriitor. Editorialul meu va apărea în fiecare marţi. În celelalte zile îi veţi putea citi pe Traian T. Coşovei, Cornelia Maria Savu, Octavian Soviany şi Dan Mircea Cipariu.)

România e în aer!

Am primit de la o prietenă această poză extraordinară. Se spune că o imagine face cît o mie de cuvinte. În acest caz, nu este o exagerare.

La plecarea lui Dan Iosif

Nu ne-am mai întîlnit de mulţi ani. L-am cunoscut prin 1990 sau 1991, ţin minte că pe vremea cînd era consilier prezidenţial m-a ajutat în cîteva ocazii. Era un om interesant, ciudat chiar, oricum, greu de definit. Un personaj de roman, cum am citit azi în presă. Poate.

Momentul pe care mi-l amintesc cel mai bine se leagă, în mod straniu, de o altă moarte care ocupă săptămîna aceasta prima pagină a gazetelor.

Era în aprilie 1992, la Sala Polivalentă. Congresul FSN. Nervi, agitaţie, nedumeriri, speranţe. La un moment dat, devenise clar că moţiunea lui Petre Roman, „Viitorul azi”, va cîştiga. Pe hol, Dan Iosif era cu ochii în lacrimi. Se vedea obligat să aleagă între cei doi oameni la care ţinea foarte mult - Ion Iliescu şi Petre Roman - şi ştia că oricum ar alege va pierde.

Acel congres a însemnat despărţirea FSN, de fapt moartea acestei formaţiuni-mamut. FSN-Roman, devenit în scurt timp Partidul Democrat, a fost privit cu simpatie de presă - un partid cu oameni competenţi, deschişi, tineri - un partid european, de stînga, dar fără etichete de neocomunist sau criptocomunist, deci frecventabil, chiar chic. Cu un electorat nu prea mare, dar devotat. În opoziţie sau la guvernare, PD a fost perceput ca un partid de elite, mic şi-al dracului. După anul 2000, lucrurile s-au schimbat, pentru că oamenii s-au schimbat. După ce Băsescu l-a „detronat” pe Petre Roman, cei mai mulţi lideri-fondatori ai PD au fost nevoiţi să părăsească partidul. Cei rămaşi erau din alt aluat. Apoi, după ce Băsescu a devenit şeful statului, PD s-a dat de trei ori peste cap, ca în poveşti, şi a trecut, practic fără un murmur de împotrivire, de la stînga la dreapta. Iar acum, după ce a cîştigat alegerile europene, s-a mai dat de trei ori peste cap şi a decis să se sinucidă prin unificare.

Sic transit...

Teatru de blog

Am primit un comunicat zilele trecute. Suna asa:

TEATRUL BULANDRA răscoleşte blogosfera românească în căutarea celor mai interesante texte de blog.

Trei bloguri vor fi selectate ca, pe baza textelor şi comentariilor pe care le propun, să fie transformate în piese scurte de teatru (30 min.) de cea mai bună calitate.

Alături de încă patru teatre importante din Europa, TEATRUL BULANDRA va prezenta la Graz, în cadrul BLOG THE THEATRE FESTIVAL (21 – 25 mai 2008) cele trei piese născute din textele de blog.

„Trebuie să ne prezentăm la Graz cu cele mai reuşite producţii deoarece una dintre cele trei piese de teatru scrise pe baza textelor de pe blogurile româneşti are şansa de a câştiga premiul cel mare şi de a fi transformată într-o piesă de teatru adevărată!”...
==============================
Nu vad de ce nu. Romania virtuala nu e cu nimic mai putin spectaculoasa decit cea reala.