luni, 24 decembrie 2012

Fie ca...

Este acel moment din an în care toată lumea face schimb de urări, iar pisicuţele şi inimioarele de pe Facebook sunt înlocuite de brazi şi oale cu sarmale.
Cum nu fac sarmale (dar voi merge în turneu de degustare, ca în fiecare an), iar scrisul urărilor nu este genul meu literar preferat (ca să nu mai spun că mi-e lene), vă invit, dragi prieteni, dragi colegi de blog şi de Facebook, să scrieţi voi în locul meu o urare adresată tuturor.

Este foarte simplu: Am început cu tradiţionalul "Fie ca...", tot ce aveţi de făcut este să completaţi pe linia punctată. Autoarea/autorul celei mai frumoase urări va primi un premiu-surpriză şi titlul de ministru-delegat pentru felicitări şi urări.

Ca să nu ziceţi că e greu, vă dau şi un exemplu, inspirat cu aproximaţie din Shakespeare.
Fie ca să trăieşti ani mulţi în pace
Iar drumul tău să fie luminat
De cerul plin de stele.
Dar nu e obligatoriu ca textele voastre să fie în pentametru iambic. Chiar aş prefera să fie în proză. Şi, dacă se poate, aici pe blog.

Aştept textele voastre pînă în ziua de 3 ianuarie. După o matură şi responsabilă deliberare, voi acorda premiul în ziua de 12 ianuarie.

43 de comentarii:

  1. Fără " Fie ca... " nu se poate ?
    Eu vă doresc sarmale gustoase, cîrnaţi usturoaiaţi, caltaboşi groşi... Toate, fără colesterol !
    Şi, bineînţeles, un cozonac mare, dulce, pufos şi aromat,( fără rahat ! ) aşa cum ar trebui să fie viaţa noastră !

    RăspundețiȘtergere
  2. @Matilda
    Fără „Fie ca...” nu e urare tradițională :)
    Dar eu sunt de acord cu urarea ta, îți doresc și ție o viață ca un cozonac, fără rahat și colesterol :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Doamna Lucia Verona,
    tocmai m-am ratacit intr-un ,,Labirint obligatoriu".
    Cand voi iesi la capat - daca voi reusi - va spun cum a fost.
    Va urez un Craciun frumos si linistit!
    Sarbatori fericite!

    RăspundețiȘtergere
  4. @stefan dumitru
    Aştept să ieşiţi din labirint :)
    Sărbători fericite, la mulţi ani!

    RăspundețiȘtergere
  5. Fie ca Shakespeare să te lumineze
    Ca sorii, trei, ce-au apărut la Wigmore
    Vestind izbînda fiilor lui York.
    Iar zile cîte versuri a scris bardul
    Să ai și toate fie fericite!

    RăspundețiȘtergere
  6. @Horia Gârbea
    Deja la premiu te-ai calificat.
    Nu cred că altul te-ar putea întrece,
    Dar nu ştiu cum vei reuşi să duci
    Şi postul de ministru-delegat!

    RăspundețiȘtergere
  7. Dragă Lucia,

    La câte bune a făcut domnul Horia Gârbea în ultima vreme aş considera că ar fi necesar doar să-i zic, că nu mi-e ruşine să o fac, doar: respectele mele. Maestre!
    Dar Maestrul e măiestru, nu se poate supăra dacă mai adaug:

    Ieri am fost să iau cârnaţi,
    Comandaţi, de la Pleşcoi,
    Ăi de capră, afumaţi,
    Ai de porc, ca pe la noi,
    Proaspeţi, ca o vorbă bună
    Zisă de un om politic,
    Groşi, ca o minciună,
    Spusă de dom’ Prezident,
    E adevărat, fluent,
    Cum latră Lăbuş la Lună.
    Asta-i bună.
    Dar păcat,
    Că prin asta am gătat,
    Tot ceea ce zice bardul,
    Că-năuntru-i leopardu’,
    Că afară-i vopsit gardu’,
    Iar domn Gârbea,
    Eminent...



    RăspundețiȘtergere
  8. @Bordelezu
    Silvu ple, la mulți ani!
    Sunt sigură că Horia Gârbea va aprecia versurile :)

    RăspundețiȘtergere
  9. Dragă Lucia,

    Azi, Crăciunul, de, am tot vorbit la telefon, prieteni, cunoştinţe amabile – sunt un ramolit care mai găseşte bucurie şi în astfel de lucruri – m-a făcut să fiu mai atent la multe.
    Surpriza surprizelor, şi un om pe care îl apreciezi poate să-ţi producă o surpriză, a fost domnul Horia Gărbea, cu al său poem „nu mă numesc william”.
    Am văzut că şi tu ai remarcat apariţia. Îţi mulţumesc. Sărut mâna.



    RăspundețiȘtergere
  10. @Bordelezu
    Poemul este excelent, dar pentru mine are o semnificație aparte, pentru că, la fel ca Horia, îmi petrec și eu nopțile cu Shakespeare. Este un poem pe care l-aș fi putut scrie eu - dacă aș fi poet. E bine că l-a scris Horia.

    RăspundețiȘtergere
  11. Vă mulțumesc pentru aprecieri și mi-a plăcut poemul. De altfel cîrnații merg cu Bordeaux. Și cu Shakespeare. Henric al VI-lea, partea a 3-a, are vreo 8 spintecați în direct, după cum am socotit.

    La Mulți Ani și sărbători fericite în continuare iar Luciei nopți de traducere inspirată.

    RăspundețiȘtergere
  12. Post Scriptum!

    Vă semnalez că un mare poem despre Shakespeare este cel al regretatului Florin Mugur, intitulat „Noaptea regilor” în care eul liric trăiește o dramă a despărțirii prin Shakespeare. Citez cu totul aproximativ, din memorie, al această oră nocturnă (00.10)

    Ce mi-ai lăsat plecînd
    numai regii
    viața plină de regi
    toată noaptea
    regele ascuțit al gurii tale
    (...)
    ce mi-ai lăsat plecînd
    umbrele tale
    ucigîndu-se și
    luîndu-și locul una alteia -
    șirag de regi criminali
    (...)
    toată noaptea
    m-au lătrat cîinii frumoși
    de dorul tău
    toată noaptea
    am azvîrlit în ei
    cu nume de regi

    (scuze pentru certele inexactități, a se găsi originalul)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Aha, Noaptea regilor, o stiu de mai bine de 3 decenii, domnule Garbea, tare ma indoiesc ca Noaptea regilor este despre Shakespeare, e grozav sa o privim ca pe o poezie de dragoste. Si cred, am pus poezia asta pe un cunoscut forum , cu ani in urma si nimeni nu a zis ca e scrisa de Florin Mugur, ca de fapt este "regele palid al gurii tale / regele parului tau ascutit / regele tinar si nauc al dintilor. Si mai cred ca nu mai e nimic intre "regi criminali" si "toata noaptea". In fine ne putem uita in volum, in colectia de volume (poezia chiar da titlul unui volum de versuri). Domnule Garbea - daca am luat-o cu Florin Mugur (o, semizei, o, viceregi,...), atunci haideti sa recitam si sa transcriem si din Radu Stanca: Pe tine te cint, prea frumoaso, pe tine / Si tie, prea tainico, tie ma-nchin/ Caci tu esti lumina ce sta trist pe mine / Si tu esti faptura de care sunt plin / Pe tine te cint, prea inalto, pe tine/ Faptura ta-ncinsa cu straie de pret, Urechile tale, rotunde si fine / Si soldul tau cald care tremura-n jet/ Domnita-ntocmita din fum si-ntimplare / Fecioara cu sufletul trist si frumos / Pe tine te cint si culcat si-n picioare/ Pe tine te cint si pe cal si pe jos/ Pe tine, caci nu e nici floarea din glastra/ Nici floarea din balta, nici floarea din cring/ Atit de subtire si-atit de maiastra/ Ca tine, cind vin sa te strig si sa cint/ ...(Lamentatia poetului pentru iubita lui), cu scuze daca am gresit si eu din versuri, greu cu neuronii dupa atita amer de ani! La Multi Ani, domnule Garbea!

      Ștergere
    2. Aha, Noaptea regilor, o stiu de mai bine de 3 decenii, domnule Garbea, tare ma indoiesc ca Noaptea regilor este despre Shakespeare, e grozav sa o privim ca pe o poezie de dragoste. Si cred, am pus poezia asta pe un cunoscut forum , cu ani in urma si nimeni nu a zis ca e scrisa de Florin Mugur, ca de fapt este "regele palid al gurii tale / regele parului tau ascutit / regele tinar si nauc al dintilor. Si mai cred ca nu mai e nimic intre "regi criminali" si "toata noaptea". In fine ne putem uita in volum, in colectia de volume (poezia chiar da titlul unui volum de versuri). Domnule Garbea - daca am luat-o cu Florin Mugur (o, semizei, o, viceregi,...), atunci haideti sa recitam si sa transcriem si din Radu Stanca: Pe tine te cint, prea frumoaso, pe tine / Si tie, prea tainico, tie ma-nchin/ Caci tu esti lumina ce sta trist pe mine / Si tu esti faptura de care sunt plin / Pe tine te cint, prea inalto, pe tine/ Faptura ta-ncinsa cu straie de pret, Urechile tale, rotunde si fine / Si soldul tau cald care tremura-n jet/ Domnita-ntocmita din fum si-ntimplare / Fecioara cu sufletul trist si frumos / Pe tine te cint si culcat si-n picioare/ Pe tine te cint si pe cal si pe jos/ Pe tine, caci nu e nici floarea din glastra/ Nici floarea din balta, nici floarea din cring/ Atit de subtire si-atit de maiastra/ Ca tine, cind vin sa te strig si sa cint/ ...(Lamentatia poetului pentru iubita lui), cu scuze daca am gresit si eu din versuri, greu cu neuronii dupa atita amer de ani! La Multi Ani, domnule Garbea!

      Ștergere
  13. @Horia Gârbea
    Nu știam poemul lui Florin Mugur... Foarte frumos, chiar și în fragmente. Am să caut tot poemul.

    RăspundețiȘtergere
  14. @Lucia

    Tu, autor dramatic, scriitor, nu numai de valoare, dar dotat şi cu un umor care vine din familie, subtil datorită educaţiei, ce mă sfătueşti să fac?
    M-a pus dracu’ să imaginez acest personaj, Bordelezu. El trebuia să fie un fel de Gigi Becali, un pic mai cult, cu un limbaj limitat, expresiv, dar care să respecte principiile morale. Acum nu mai ştiu ce să fac cu el, dacă aia-aia, sigur alea-alea se vor zice. Acum tu ce zici? Ar trebui să mă omor?

    RăspundețiȘtergere
  15. @Bordelezu
    Personajul e mult mai interesant decît Jiji. Nu cred că ar trebui să te omori. Mai degrabă să scoţi o carte, să zicem "Jurnalul Bordelezului". Sau "Jurnal de bordelez". Ce zici?

    RăspundețiȘtergere
  16. Mereu surpinzator domnul Horia Garbea.
    Eu zic sa-i acordati premiul, merita.
    Sarbatori fericite!

    RăspundețiȘtergere
  17. Fie ca, în anul care vine :
    « În plin să-ţi meargă vrerile tale,
    Precum tu, dragă, ne ieşi cu plin!... »

    p.s.dacă-i vorba de premiu, să fie cu portofoliu « plin », nu fără portofoliu.
    p.p.s.renunţ anticipat la orice premiu,(cu această urare am primit premiul în altă parte) în schimb ofer un portofoliu plin, poate-l ştiţi, poate-l aveţi, dar socotesc că-i de actualitate :

    -“Era un senator elveţian care a cerut portofoliul de ministru al marinei. “Dar noi, elveţienii, n-avem mare. De ce ne-ar trebui marina?” a zis primul ministru. “N-are a face!” a zis senatorul. “Dacă România poate avea un ministru al justiţiei, de ce n-ar avea Elveţia un ministru al marinei?” (Lucreţiu Patrăşcanu, primul ministru de justiţie comunist al României, citat după: Richard Wurmbrand:”Cu DUMNEZEU in subterana”)
    p.p.s.1. Săracii elveţieni n-au auzit de « portofoliul marilor proiecte (ciu ce)»
    p.p.s.2. La mulţi ani !

    RăspundețiȘtergere
  18. @simion
    Mulțumesc pentru urare, cu premiul mai vedem. Apropo de anecdotă, o altă țară europeană, tot fără ieșire la mare, a fost condusă, într-o perioadă de tristă amintire, de un amiral.
    Și poate că săracii elvețieni n-au auzit de portofoliul marilor proiecte, dar săracii francezi, da. E adevărat, la ei marile proiecte nu erau autostrăzi, ci piramida de la Luvru, Opera Bastille, Biblioteca Națională, Muzeul d'Orsay ;i foarte multe altele în toată Franța.
    La mulți ani!

    RăspundețiȘtergere
  19. Sil vu ple, Lucia.

    La mulţi ani, ţie şi la toată lumea !
    Scriu pe fugă, dar mai pe seară sper să am mai mult timp, c-ar fi nevoie de mai mult timp, zău, bordeleza îl cere, şi n-am de gând să scriu în altă limbă, am multe răspunsuri de dat, mai multe comentarii de făcut… Mda, şi tu, şi maestrul Gârbea v-aţi prins că Bordelezu n-are şanse ca să moară, dacă ar muri cine s-ar mai bucura, numai aşa cum o poate face el, atunci când descoperă umorul tău franţuzesc dintr-un comentariu de trei rânduri, perle, adevărate perle, nu imitaţii, în ceva scris de domnul Gârbea, sau când savurează, cu linguriţa luînd, nu cu polonicul, altceva de pe blogul pe care tu i l-ai făcut, din ciorba de perişoare, mare specialist, ce mai ! de perişoare şi nu de potroace, a domnului Alex Ştefănescu, dreasă cu moare ? Bordelezu nu moare.
    Aşa că, mai pe seară, cel puţin aşa sper, le voi lămuri pe toate.
    PS Cu întârziere, un sincer « La mulţi ani ! » doamnei Ştefania Coşovei. Maestrului Ştefănescu, deşi nu este un sfânt, îi urez « La mai multe, toate bune ! » :D

    RăspundețiȘtergere
  20. @Bordelezu
    Silvuple,
    Mulţumim pentru urări,
    Viaţă lungă şi frumoasă Bordelezului!

    RăspundețiȘtergere
  21. Fie ca cititorii acestui blog să aibă tot ce fierbinte îşi doresc în aceste momente sacre. Şi după ce s-au săturat de vin, ţuică, cârnaţi şi prăjituri, să aibă parte de un revelion care să dureze trei zile şi trei nopţi, în care să nu mai aibă timp să comenteze la acest articol. Şi fie ca dvs să aveţi gândul cel bun când acordaţi premiul!

    RăspundețiȘtergere
  22. Mulţumesc pentru răspuns.Cred că-mi era necesar. Prea depăşisem viteza !
    Sper că l-am înţeles bine şi că-mi va prinde bine în viitor.
    Încă odată mulţumesc!

    RăspundețiȘtergere
  23. Sil vu ple, Lucia.

    Ce să fac, recunosc, sunt vinovat, da’ vinovaaat, nu glumă. Dacă eu aş fi în locul tău, mi-aş zice, adică tu mie :
    - Bordelezu, mă musiu, nu ţi-e ruşine un pic, măcar atât, că te comporţi ca un un politician pedelist? Măgarule ! (Asta cu « măgarule » nu merge, efectiv nu pot să-ţi pun în gură aşa ceva, tu eşti o doamnă, chiar dacă ai avut, şi nu o dată, nu mai ştiu câte motive, Dumnezeu mi-e martor, niciodată nu mi-ai spus adevărul în faţă !).
    Îţi prezint scuzele mele că nu m-am ţinut de cuvânt, (în treaba asta îl susţin până la Dumnezeu pe Harry George Popescu de la FJSC, Universitatea Bucureşti, care se supăra atunci când venea câte o studentă, «mare vedetă», ca Turcescu, şi i-o trântea la « Îmi cer scuze ! » : - ce-mi spui mie că îţi ceri scuze, nu mă interesează, e treaba ta !), trebuia să răspund aseară, dar, ce deştepţi sunt franţujii, adevărul e adevărat : cine se scuză se acuză.
    Încerc în seara asta să o dreg. De acum, sper că nu vor mai suna telefoanele, înainte.

    RăspundețiȘtergere
  24. @Bordelezu
    Silvuple,
    Deşi mi s-a mai spus că sunt o doamnă, ba chiar şi "o doamnă a literaturii române" (Parol, ţaţo!), mi s-a întîmplat, nu o dată, să folosesc apelativul "Măgarule", dar, desigur, numai în legitimă apărare. Acum nu e cazul. :)))))

    RăspundețiȘtergere

  25. Încerc să fac o recapitulare, cui trebuie să-i răspund, la cine trebuie să mă explic, dar, Doamna Lucia Verona, încep aşa :

    « Fie ca România să fie România, ţara care a fost, şi este, o mică parte a Europei pe care , nici nu se putea altfel, nicicând nu a părăsit-o. Fie ca România să fie România, ţara care, cu ce a avut bun, dar şi cu ce a avut mai puţin bun, e ţara mea. Fie ca România să fie România, ţara care se mândreşte cu atâţea oameni de seamă. Fie ca România să fie ceea ce ar fi nevoie să fie! »

    RăspundețiȘtergere
  26. @Bordelezu
    Realist spre optimist. Fie ca.

    RăspundețiȘtergere
  27. @Lucia

    Na-ţi-o bună, că ţi-am dres-o! Uitaşi că sunt oltean, născut în Tâmpeni. În Tâmpenii de Sus, ca să fie clar, vorba lui Adrian Năstase, nu în Tâmpenii de Jos, tălică poţi pricepe diferenţa, nu?
    Zâsei şi eu, ca tot olteanu’ corcit, zâsei, nu dădui cu paru’, nu mă dădui mai tare ca băţu’ de floarea soarelui, doar zâsei. Nici nu mă gândii la Cântare României, doar zâsei. Zâsei. Şi dacă zâsei, ce?

    Pauză. Un terorist e pe cale de a fi prins. Voi reveni cu mai multe precizări. Organul de specialitate – doamna ministru Mona Pivniceru nu s-a implicat, justiţia fiind independentă – are situaţia sub control.

    RăspundețiȘtergere
  28. @Bordelezu
    Eşti oltean? Sigur că pricep diferenţa, nu pricep cum e cu teroristul, poate pentru că nu mă uit la televizor şi, în curînd, nici la calculator. Următoarele ore/zile mi le voi cam petrece în bucătărie.

    RăspundețiȘtergere
  29. Dragă Lucia,

    Eu transmit acum din bucătărie, unde am laptop-ul, casa de la ţară, unde sunt acum, este ecranată complet, n-am semnal, bucătăria este într-o anexă, ca să pricepi care e situaţia pe frontul luptei cu teroriştii.
    Ce am pe plită, ce am pe aragaz, ce am în cuptor, secret absolut. Pot să-ţi dezvăluiesc doar atât, scene, crime, că teroristul nu a fost încă prins, Bordelezu – tizul meu felin, l-a scăpat.

    RăspundețiȘtergere
  30. PS. Am uitat să spun ceea ce era cel mai important, zău că îl scrisei, dar uitai să-l postez, numai motanul meu e de vină, mă face să râd tot timpul, de ajusei de râs, ce mai!:
    Îl rog pe domnul Horia Gârbea, căruia trebuie să-i dau un răspuns, îl rog şi pe domnul Alex Ştefănescu, trebuie să-i dau o explicaţie, nu? să înţeleagă că nu s-a terminat încă anul Caragiale, să mai aibă puţinică răbdare, nu voi rămâne dator.

    RăspundețiȘtergere
  31. 30 decembrie 1947, dimineaţa !Mergeam pe străzile oraşului.Pe toţi pereţii, decretul de abdicare a M.S. Regele Mihai I.
    De atunci n-am mai cântat la începutul fiecărui an şcolar :
    “Trăiască Regele,
    în pace şi onor,
    de ţară iubitor,
    Şi-apărător de ţară…

    Dar să fim optimişti!
    “Nihil sine Deo “!!

    RăspundețiȘtergere
  32. @Bordelezu
    Sper că tizul tău își va face datoria de a-l prinde pe „terorist”. Cît despre răspunsuri și explicații, domnii sus-numiți vor avea, nu mă îndoiesc, răbdare.
    @simion
    Eu sunt republicană.

    RăspundețiȘtergere
  33. Fie ca pomul lumii, plin de roade,
    in care stam cu totii agatati,
    sa dea in parg doar inimi cumsecade...
    Sa fim mai buni, la suflet mai curati!

    Va doresc un an nou plin de roade sufletesti si literare!
    La multi ani!

    P.S.
    E simpatic foc dl. Bordelezu.
    Oamenii care scriu despre motani...au sufletul mare! - pot fi contrazis, nu ma supar.
    Multa sanatate si fericire si pentru toti vizitatorii blogului dvs.
    La multi ani!

    RăspundețiȘtergere
  34. Nu-i o problemă. E bine şi aşa .

    RăspundețiȘtergere
  35. Sil vu ple, Lucia.
    Dă-mi voie, te rog, să-i răspund domnului Horia Gârbea.

    Maestre, nu sunt de acord cu dumneavoastră, sunteţi prea amabil, ceea ce am scris eu nu e un poem, e o simplă versificaţie, scrisă dintr-una, sunt sigur că v-aţi prins, în timp ce beam un pahar de rosé, tot de Pleşcoi.
    Ceea ce am remarcat imediat, însă, este că sunteţi un specialist în vinuri, aşa este, cârnăciorii de Pleşcoi merg cu vinurile de Bordeaux, iar vinurile de Bordeaux merg cu marele Uil. Că veni vorba, mi-a plăcut enorm cum sună traducerea monologului pe care ni l-aţi făcut cadou pe Căderea Bastiliei, nici la Şecspir nu mă pricep, cum nu mă pricep la vinuri, la primul mă ghidez după ureche, la vinuri după limbă. Dar, maestre, vă spun ce zice limba mea, nespecialistă, că a avut pe ea şi vinuri de Bordeaux, dar şi un Château de Monsac, tot rosé, Monsac e cam în aceeaşi poziţie faţă de Bordeaux ca Pleşcoi de Merei, vinurile franţujilor sunt mai fine, mai uşoare, am căutat destul de mult pentru a găsi la noi ceva asemănător. Dar am găsit. Pentru Château de Monsac am găsit un podgorean, numai unul, în Pleşcoi, nu face mult vin, dar nici nu-l dă la fitecine, iar pentru vinurile de Bordeaux, he-he, am o sursă veche, e vorba de vinurile Heraru, altădată era ortografiat Herariu, oameni, nu glumă, cu case în Buzău şi cu o podgorie la Merei.
    Vă doresc un An Nou plin de bucurii !

    RăspundețiȘtergere
  36. Tizul meu felin nu mă scapă din ochi. Nu l-am ajutat, ba chiar l-am împiedicat să prindă «teroristul». Aş fi făcut un păcat. “Teroristul” intrase de ziua, pe fereastra crăpată, la căldură. Stătuse amorţit, sus pe dulapul din perete, iar atunci îl găsise foiala. Nu era terorist, era un biet piţigoi.

    Ca răspuns la aia cu « Jurnalul », hai să-ţi povestesc ceva cald. De azi.

    În fiecare an, de Sărbători, îmi vin urătorii. La ţară. La ţară ca la ţară, vin să mă colinde copilaşii, copilele, fetele şi hăndrălăii. Şi anul ăsta au venit, când cu Ajunul, când cu pluguşorul, azi au fost cu plugul cel mare, urmează fetele, cu florile, déjà au început acum să vină.
    Plugul cel mare e spectacolul complet, că e cu adevărat mare, e 4x4, Plug Sedici, şaisprezece hăndrălăi, cu capra, cu baba, cu moşu, cu buhaiu, ţiganu’ cu ursu’, mascaţii, căluşeii şi nu mai ţin minte care. Anul trecut, după ce le-am mulţumit şi după ce i-am omenit, le-am ţinut o predică, adică, mai bine spus, am ţinut cu ei o şedinţă de cenaclu literar artistic. L-am luat primul pe cel care începea plugul : « S-a sculat mai an, bădica Traian »…
    - Nu-i bine, nu-i bine, voi veniţi să bucuraţi pe oameni, nu să le aduceţi aminte de ce-i mai rău şi mai rău. Să nu mai aud numele ăsta şi anul viitor !
    Că să vezi, că câr, că mâr, ca aşa e textul…
    - Nimic ! Dacă nu-l schimbaţi, anul viitor nu mai veniţi pe la mine, hotărât.
    Apoi i-am luat pe cei doi, cu baba, cu moşu…
    - Voi doi m-aţi ştiut moş, ha, şi v-aţi gândit să râdeţi de mine? La anul numai babă şi moş să nu mai veniţi, puteţi să vă mascaţi în orice, care-n plop şi care-n mere, răchită cu micşunele, cum vreţi, dar nu aşa, clar ?
    Clar, răspuns cu juma de gură, abia aşteptam să văd ce vor face anu’ ăsta.
    Azi, pe la un timp, Lăbuş al II-lea, liber în curte, a început să latre, dar lătra, supărat tare, lătra mai ceva ca la urs. Ies din casă, afară nimic, Lăbuş din ce în ce mai supărat. Dau să vorbesc cu el, nimic, s-a apucat să latre şi la mine, adicătelea îmi spunea că sunt incapabil de comunicare. Îl leg. Am schimbat lanţul, pe ăsta nu mai are cum să-l rupă. Într-un sfârşit apar plugarii, în frunte, cu clopoţeii, unul slăbuţ, negricios. Îl cunoşteam, era tocmai intrat la facultatea de jurnalism şi ştiinţele comunicării şi zic : - hait ! l-au schimbat pe povestitor.
    Doamnele mele şi stimaţi domni, aşa era ! Începe : « S-a sculat mai an »… déjà m-am făcut negru la faţă… dar pezevenghiul, cu ochii la mine şi cu zâmbetul pe buze, continuă : … « ăl de acu-an »… şi capra dansa, ţa-ţa-ţa, căpriţă, ţa, frumoasă, cu un bot lung, şi cu un breton à la Elena Băsesco, ţa-ţa-ţa, căpriţă, ţa…
    Bine-bine, treacă-meargă, a dres-o, mi-am zis, dar ia să văd ce au făcut cu baba şi cu moşu’…
    Nicio babă şi niciun moş, dar doi dansau la braţetă, erau cu spatele, dar s-au întors. Ea, înaltă, pe tocuri, cu cu o perucă de culoare violet… el, cu frac, joben şi papion, cu nişte mustăţi negre făcute din tăciune şi cu cioc…
    Bordelezule, mi-am zis, cotoiul fugise din prima, ţi-au făcut-o : l-au sărit pe Traian, au scos moşu’, au scos baba şi ţi-au adus un filfizon şi o cocotă. Aşa-ţi trebuie ! Ştiinţele comunicării te-au răpus !
    Vă doresc tututor un An Nou dulce, ca un desert făcut de doamna Lucia Verona ! La mulţi ani !

    RăspundețiȘtergere

Click pe poză!