1001 de postări

Postarea precedentă are numărul 1000, dar am observat prea tîrziu, aşa că felicitările le primesc aici, pentru împlinirea a 1001 de postări pe acest blog.
Acum ar trebui să fac un fel de bilanţ, eventual să postez o statistică a vizitatorilor, să mă laud cu locul din Zelist (sau să mă plîng că sunt persecutată de cei de la Zelist) şi, desigur, să mulţumesc cititorilor mei, evident mai inteligenţi decît ai altora.
Ar mai trebui să spun că ah, cît mi-e greu să scriu în fiecare zi, că uneori nu găsesc subiecte, că alteori n-am chef de blog.
Ei, bine, nu! Nu voi spune nimic din toate astea şi nici măcar nu vă voi anunţa solemn şi cu lacrimi în glas (sau în tastatură?) că mă pregătesc să renunţ la blog.
Voi spune simplu: Şampanie!

Şi voi continua, desigur. Pentru că-mi place! Şi mai ales pentru că, datorită blogului, am cunoscut, online şi, în multe cazuri, offline, cu o mulţime de oameni a căror prietenie mă bucură şi mă onorează.
Iar ca să vă dau şi ceva de ronţăit la şampanie, ce ziceţi de un mic concurs? Nu am acum timp să inventez unul nou, aşa că reiau un concurs de anul trecut, la care nimeni nu a găsit răspunsul exact: Poate acum! Aveţi timp trei zile, pînă miercuri seara. Cîştigătorul va primi un premiu-surpriză. Va fi o surpriză şi pentru mine :)
Deci, care e diferenţa esenţială dintre cele două variante de cancan? Mă refer la un detaliu de costum şi nu este vorba de pălărie sau de absenţa ei.

Aşa arată afişul pictat de Toulouse-Lautrec. Anul trecut l-am modificat un pic, de dragul contextului, dar acum vreau să vedeţi originalul.

Iar acesta este un cancan al zilelor noastre, dinamic, turistic şi cu peruci blonde.

Nu uitaţi de premiul-surpriză! Sunt în stare să mă duc pînă în celălalt capăt al Europei ca să găsesc ceva potrivit!