vineri, 31 august 2012

Ce-am făcut în ultimii 40 de ani...

Nu-mi vine să cred! 40 de ani de cînd am terminat Conservatorul!
Iată aici un fragment din textul pe care l-am scris pentru cartea a cărei copertă o vedeţi alături. "Destine muzicale" a apărut, cum e firesc, la Editura Muzicală; o carte scrisă de noi, promoţia 1972 a Conservatorului bucureştean. Mîine, 1 septembrie, ne vom întîlni la Conservator, vom cînta Gaudeamus şi un cîntec scris special pentru acest eveniment de fostul nostru profesor Iovan Miclea. Apoi vom petrece şi vom povesti. Avem ce, doar au trecut 40 de ani...
Ne vom întîlni, cei mai mulți dintre noi pensionari, fiecare cu probleme personale, probleme de sănătate, de familie – dar cu amintiri comune, amintiri despre locul și timpul în care ne-am format, în care a început, practic, viaţa noastră de adulţi. Chiar şi acum, după patru decenii, după o viaţă plină de evenimente, unele extraordinare, cei cinci ani de Conservator rămîn un moment de vîrf, perioada de acumulare maximă. Cursurile, seminarele, orele de studiu, profesorii, colegii, dar şi concertele, spectacolele, lecturile, expoziţiile, filmele din acei ani sunt temelia a ceea ce am devenit ulterior. Sună a limbă de lemn? N-am ce face, e adevărat.
Orchestra simfonică din Bamberg la Ateneu, Ionel Perlea, la repetiţia cu simfonia a V-a de Beethoven, Sergiu Celibidache la Sala Radio, dirijînd „Tablouri dintr-o expoziţie”, cu orchestra din Stockholm, „Regele Lear” la Teatrul Naţional, aflat pe atunci în sala Majestic, „Troilus şi Cresida” la Teatrul de Comedie, „Don Giovanni” la Operă, în regia lui Hero Lupescu... Expoziţia Brâncuşi la Muzeul de Artă, expoziţia de sculptură în sticlă de la Ateneu... Şi filmele... Am văzut în acei cinci ani toate filmele făcute vreodată, de la Lumière la Ingmar Bergman şi Akira Kurosawa. De cele mai multe ori la Cinematecă sau la cinematografele din centru, dar nu ezitam să merg, chiar şi iarna, pe ger, la un cinematograf de cartier să văd ultimul Jancso sau Wajda. În acei ani am descoperit „În căutarea timpului pierdut” de Proust, piesele lui Sartre şi Ionesco, noul roman francez, cartea lui Jan Kott „Shakespeare, contemporanul nostru” şi terasa Monte Carlo din Cişmigiu.
Ah, dar întrebarea era alta. Ce-am făcut în ultimii 40 de ani? 
Revin, cu imagini şi poveşti, după întîlnirea de mîine. Vreau acum doar să menţionez aici strădania unor colege - Mihaela Doboş, Carmen Marino, Doina Dacian. Datorită lor va avea loc evenimentul de mîine. Mulţumesc.

13 comentarii:

  1. Minunat de frumos! :)
    La mulţi ani să vă fie şi petrecere frumoasă. :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Petrecere frumoasa !
    Asteptam poze si de la centenar :))

    RăspundețiȘtergere
  3. @Matilda
    Mulţumesc, mă bucură optimismul tău!
    Eşti acasă?

    RăspundețiȘtergere
  4. Ma intorc la jumatatea lunii septembrie. Va sun imediat cum ajung.

    RăspundețiȘtergere
  5. Petrecere frumoasa! Minunat eveniment traiti!

    RăspundețiȘtergere
  6. Petrecere frumoasa! Minunat eveniment traiti!

    RăspundețiȘtergere
  7. @Zoe Petre
    Mulţumesc, doamnă, şi dumneavoastră, la fel!

    RăspundețiȘtergere
  8. La Multi Ani! Cred că a fost foarte frumos. Tot ce ai spus despre anii formării e adevărat (chiar dacă pentru fiecare concertele, cărțile și piesele sînt altele). S-a scris și demonstrat că după 21 de ani nu mai acumulezi nimic esențial.

    Din acest punct de vedere măcar, creatorii sînt favorizați, pentru că ei pot trăi unele experiențe noi fundamentale, nu doar rafinări ale rutinei și ipocriziei. Și tu ești un exemplu, cu Shakespeare tradus... după 40 de ani de la lectura lui Kott.

    RăspundețiȘtergere
  9. @Horia Gârbea
    A fost excelent! Am să revin cu poze şi relatări. Dealtfel am creat astă-noapte un blog, Destine muzicale, pe care am şi postat cîteva poze şi un link spre un album. Şi mai urmează.
    Apropo de Jan Kott - mă întreb dacă azi mai rezistă la lectură. Dar atunci a fost esenţial pentru mine.

    RăspundețiȘtergere

Click pe poză!