Despre diferite culori, într-o luni

Se zice că lunea nici iarba nu creşte, nici lumea nu (prea) munceşte. De iarbă nu sunt sigură, de muncit este însă clar că nu am chef. Dar această zi de luni, însorită şi caldă, cu cerul bleu ornamentat cu norişori albi, cu o ploicică pe la prînz (aşa proroceşte Accuweather), înseamnă, pentru două, chiar trei categorii profesionale (politicieni, analişti şi ziarişti) activitate febrilă, telefoane multe, tocşouri, şedinţe, declaraţii, interviuri, dezbateri, scandaluri, supărări, insistenţe, scadenţe, absenţe, întrebări în alb şi negru şi răspunsuri gri, adevăruri neluate în seamă şi minciuni declarate adevăruri absolute. Alege fiecare ce i se potriveşte. Subiect principal: weekendul portocaliu care abia a trecut şi consecinţele care va să vină. Subiecte secundare: DSK, FMI, SOV, criza, IMOP (irimonioanapepe) şi cine ştie ce încă, poate dinspre zona ANI-DNA, pentru a îndrepta discuţiile spre alte zări, de alte culori. Politice. Pentru că noua conducere a partidului-stat trebuie lăsată să lucreze, nu?
De aceea, înainte să apară diversiunea previzibilă, pista falsă menită să deturneze atenţia publicului (numită red herring în engleză şi cal verde în teatrul românesc), vreau să spun că, dacă Boc reales la acest tardiv congres nu mă impresionează, chiar dacă purta o cravată violet, în schimb mi se pare extrem de semnificativă lista vicepreşedinţilor proaspăt aleşi. Aproape nimeni din fostul PD. Nu cred că e doar o schimbare de generaţie. Mi se pare mai degrabă o confirmare a teoriei că deciziile se iau în altă parte.
Dar ajunge cu atîta oranj, să mai vorbim şi de alte culori. Deşi, de gustibus et de coloribus...
OK, ştiu, situaţia este albastră şi pare fără ieşire.
Poate asta ajută un pic: