Noaptea albastră a devenit portocalie

Pozele cu şcoli zugrăvite în portocaliu şi cu mobilier portocaliu, postate de Lilick şi alte clădiri vopsite în aceeaşi culoare a spectrului politic solar mi-au amintit de o veche piesă de-a mea, scrisă prin 1989 şi prezentată în 1990 în  lectură pe scena unui teatru parizian - NOAPTEA - O COMEDIE ALBASTRĂ. O satiră la adresa dictaturii.
E vorba despre o ţară în care, încet-încet, totul devine albastru, pînă la dispariţia totală a celorlalte culori şi interzicerea spectrului solar. Iar în final, cînd totul revine la normal şi spectrul solar este repus în drepturile sale fireşti, personajul principal, un pictor, fericit de reapariţia culorilor, are totuşi impresia că totul începe să fie învăluit într-o pîclă portocalie...
Îmi amintesc că m-am gîndit mult ce culoare să folosesc în final, ca să nu aibă conotaţii politice.  Roşu nu, nici roz, evident că albastru nu, nici verde, maro sau negru. Am ales portocaliul. Pe atunci, era apolitic. Sau presimţeam eu ceva?