În „Troilus și Cresida” a lui Shakespeare:
Un stat bine condus şi vigilent,
Cât aur are Pluto[1] ştie, bob cu bob;
Ajunge jos în necuprinse hăuri;
Gândul îl urmăreşte şi, ca zeii,
Dezvăluie încă nespuse gânduri.
Este-un mister al statului - de care
Nicicând istoricii nu spun nimic -
Un mod de operare mai divin
Decât cuvântul spus sau scris exprimă.
Ei, lucrurile s-au mai schimbat între timp, dar neesențial. Adică se știe cîte ceva despre acel „mister al statului”. Dar, în continuare, statul vrea să știe tot despre toți. Acum și pe Internet.
Vinovat de asamblarea, funcționarea și persistarea sistemului caricaturizat de Orwell este tot „omul” (natura umană, dacă e să fiu mai corect). După cum se vede și din exemplul shakespeare-ian, iar la un spirit de observație mai profund și din operele literare și filozofice încă ale lumii antice, expresia acestui sistem (adică forma acestuia) poate suferi unele modificări, pe când pântecele (adică conținutul) îi rămâne la fel. Persistența memoriei transcedentale - ar fi zis la temă un Dali îmbătat cu lecturi kantiene.
RăspundețiȘtergereCe e de făcut? Nu știu. Nu cred că cineva va ști acest lucru vreodată. Referitor la internet - nu mă întristează mult dispariția acestuia ca liberum forum, pentru că nici nu am avut speranța și încrederea că acesta va fi astfel în totalitate vreodată. Iar libertatea, libertatea trebuie câștigată, nu există libertate conștientă și conștientizată apărută din nimic.
@ivanturbinka
RăspundețiȘtergereFoarte adevărat, libertate absolută şi totală nu există. Iar multora nu le place libertatea, pentru că ea implică şi responsabilitate.