Nu pot să spun că eram prieteni, dar ne cunoşteam de foarte mulţi ani. Am urmat acelaşi liceu din Arad - la cîteva decenii diferenţă, desigur. Am învăţat la şcoală piesa lui "Ferestre deschise", o piesă proletcultistă, că aşa erau vremurile. Am văzut multe dintre piesele lui - amintesc "Un fluture pe lampă", "Contrapuncte", "Viaţa e ca un vagon", "A cincea lebădă", cred că şi altele. Am ascultat, în spectacol-lectură, cîteva dintre piesele lui, cea mai recentă acum doi ani, la Clubul Dramaturgilor. .
L-am cunoscut pe la sfîrşitul anilor 70, cînd conducea secţia de dramaturgie a ASB. A fost toată viaţa lui nu numai un dramaturg talentat şi deosebit de prolific, dar şi un foarte activ creator de evenimente - cenacluri, festivaluri.
În 1993, cînd nu aveam serviciu, m-a angajat în TVR, un gest pentru care îi mulţumesc şi azi.
În vara anului 2000 sau 2001, am fost, împreună cu mai mulţi dramaturgi şi critici, la casa lui de la Podul Dîmboviţei, unde organizase un festival de teatru românesc contemporan.
Iar acum cîteva săptămîni, l-am sărbătorit la Uniunea Scriitorilor, alături de alţi dramaturgi ajunşi la vîrste înaintate. Din păcate, n-a putut fi prezent, era deja în spital. Din păcate, nu va mai putea fi prezent niciodată.
Iar acum vreau să povestesc o întîmplare din 1989. Despre Paul Everac nu se poate spune că era un disident, chiar dacă unele piese l-au pus, la un moment dat, în conflict cu puterea. Dar... Eram la TNB. Venise în turneu Teatrul Naţional din Craiova. Înainte de spectacol, stăteam în hol, era multă lume, mulţi scriitori, actori şi alţi intelectuali de frunte de atunci şi de acum. Hary şi cu mine vorbeam cu Dan Deşliu (care la vremea aceea era disident şi urmărit pas cu pas de Securitate). Mai era cu noi şi actriţa Maria Junghietu. Altcineva nu a îndrăznit să se apropie de Deşliu, care se distra pe tema asta, făcînd calambururi de un haz nebun. La un moment dat, din mulţimea de intelectuali din jurul nostru s-a desprins Paul Everac, care, în modul cel mai firesc, a venit să dea mîna cu Dan Deşliu. Ei, da.
Odihnească-se în pace.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu