vineri, 21 octombrie 2011

Un scriitor român la Silverstone

Cine este pilotul monopostului din imaginea de mai jos?
Ladies and gentlemen, Horia Gârbea, Romania!

Citiți pe blogul lui Horia Gârbea despre experiența lui ca pilot pe circuitul de la Silverstone.

joi, 20 octombrie 2011

Așa am fost întîmpinată. Corespondență de la fața locului

Unde? Vedeți și voi. Sper că observați curcubeul pe cerul înnorat. 
Iar dacă asta nu ajunge, iată încă două peisaje, mai ușor de recunoscut :)))))

E clar, da?
Sosirea mea coincide (absolut întîmplător, vă rog să mă credeți) cu alte două evenimente, fără legătură între ele, dar unul mai epocal decît altul: Gaddafi a fost ucis, iar Carla Bruni a născut o fetiță, spre bucuria lui Sarko, pînă în prezent tată de băieți. 
Atît deocamdată, diseară mă duc la un vernisaj. 
Despre noile metode ale concetățenilor noștri aflați pe aceste meleaguri, într-o corespondență viitoare.


marți, 18 octombrie 2011

S-a dus şi Paul Everac...

Nu pot să spun că eram prieteni, dar ne cunoşteam de foarte mulţi ani. Am urmat acelaşi liceu din Arad - la cîteva decenii diferenţă, desigur. Am învăţat la şcoală piesa lui "Ferestre deschise", o piesă proletcultistă, că aşa erau vremurile. Am văzut multe dintre piesele lui - amintesc "Un fluture pe lampă", "Contrapuncte", "Viaţa e ca un vagon", "A cincea lebădă", cred că şi altele. Am ascultat, în spectacol-lectură, cîteva dintre piesele lui, cea mai recentă acum doi ani, la Clubul Dramaturgilor. .
L-am cunoscut pe la sfîrşitul anilor 70, cînd conducea secţia de dramaturgie a ASB. A fost toată viaţa lui nu numai un dramaturg talentat şi deosebit de prolific, dar şi un foarte activ creator de evenimente - cenacluri, festivaluri.
În 1993, cînd nu aveam serviciu, m-a angajat în TVR, un gest pentru care îi mulţumesc şi azi.
În vara anului 2000 sau 2001, am fost, împreună cu mai mulţi dramaturgi şi critici, la casa lui de la Podul Dîmboviţei, unde organizase un festival de teatru românesc contemporan.
Iar acum cîteva săptămîni, l-am sărbătorit la Uniunea Scriitorilor, alături de alţi dramaturgi ajunşi la vîrste înaintate. Din păcate, n-a putut fi prezent, era deja în spital. Din păcate, nu va mai putea fi prezent niciodată.

Iar acum vreau să povestesc o întîmplare  din 1989. Despre Paul Everac nu se poate spune că era un disident, chiar dacă unele piese l-au pus, la un moment dat, în conflict cu puterea. Dar... Eram la TNB. Venise în turneu Teatrul Naţional din Craiova.  Înainte de spectacol, stăteam în hol, era multă lume, mulţi scriitori, actori şi alţi intelectuali de frunte de atunci şi de acum. Hary şi cu mine vorbeam cu Dan Deşliu (care la vremea aceea era disident şi urmărit pas cu pas de Securitate). Mai era cu noi şi actriţa Maria Junghietu. Altcineva nu a îndrăznit să se apropie de Deşliu, care se distra pe tema asta, făcînd calambururi de un haz nebun. La un moment dat, din mulţimea de intelectuali din jurul nostru s-a desprins Paul Everac, care, în modul cel mai firesc, a venit să dea mîna cu Dan Deşliu. Ei, da.

Odihnească-se în pace.

duminică, 16 octombrie 2011

Piranha care latră...

Da, da, asta ar fi trebuit să fie breiching niuzul de azi. Piranha cu pîntece roșu nu numai că mușcă, dar și latră, aflăm din Le Monde.
Deci, expresia „mut ca un pește” nu mai poate fi folosită decît cu specificarea peștelui respectiv. Se cunosc 109  specii de pești care produc sunete. Restul pînă la 800 nu, deci avem de unde alege ca să fim politically correct.

Who's Huidu?

Cînd a avut un accident la schi, am înțeles, cît de cît.
Acum nu mai înțeleg nimic.
Chiar nu se mai întîmplă nimic în România?

joi, 6 octombrie 2011

Cum să iei premiul Nobel

Laureatul Premiului Nobel pentru literatură în 2011 este poetul suedez Tomas Tranströmer, "pentru că, prin imaginile sale condensate, translucide, ne dă o nouă abordare a realităţii", zice comitetul Nobel. De fapt, dacă ar fi să traduc exact din engleză, ar fi "un nou acces la realitate". Cum vreţi. Totul e relativ, cum zicea alt laureat Nobel, Albert Einstein.
Mărturisesc că pînă azi nu auzisem de Tomas Tranströmer. Dar sunt sigură că de azi încolo voi auzi. Pentru că Premiul Nobel nu răsplăteşte notorietatea - o creează. Este, cum spunea un prieten, cel mai bun PR de pe planetă. Sigur, ar fi fost drăguţ dacă Bob Dylan ar fi luat Nobelul. Deşi, personal, l-aş fi preferat pe Amos Oz. Ar fi fost chiar interesant (nu din motive strict literare) ca Amos Oz să ia premiul împreună cu un alt nominalizat - poetul sirian Adonis (nici de el nu auzisem pînă mai ieri. Din păcate, nu citesc prea multă poezie.).
Deci, cum se ia Premiul Nobel pentru literatură?
Ca să iei Premiul Nobel pentru literatură trebuie să scrii bine. Chiar foarte bine. Nu neapărat excepţional. Nu neapărat genial. Dacă s-ar da pentru geniu, ar fi trebuit să-l ia, în primul deceniu al veacului trecut, Tolstoi, Lev Nicolaevici.
Ca să iei Premiul Nobel pentru literatură este bine să ai cărţi traduse şi publicate în limbi străine. E util. Nu e nevoie ca aceste cărţi să fie bestseller. După anunţarea premiului, vor fi.
Premiul Nobel nu se dă, în general, pe criterii strict literare.
Dar care sunt criteriile? Am mai scris despre asta în 2009, cînd a luat premiul Herta Müller. Citiţi, pe site-ul Premiului Nobel, acest lung şi serios articol. Poate vă lămuriţi cum stau lucrurile, cel puţin oficial. Înainte de asta, citiţi însă testamentul lui Alfred Nobel.
Adevărul este că României i-ar cam trebui un Premiu Nobel. În orice domeniu. Dar cum, în aceşti ani, cercetarea ştiinţifică fundamentală e cam la pămînt, singura şansă e literatura.
Pînă acum, România a ratat de cîteva ori premiul. Din diferite motive extraliterare, cele mai importante fiind neglijenţa şi diletantismul. Sau mizarea pe scriitori care evident nu aveau şanse. Adică tot diletantism. Cînd faci un asemenea demers, trebuie să ştii exact pe ce te bazezi.
Poate anul viitor... Deşi cred că anul viitor nu va fi premiat un scriitor european. Da, criteriul geografic (sau geopolitic, dacă preferaţi) contează. Neoficial.
Care scriitor român ar avea şanse şi cum să procedăm ca aceste şanse să se concretizeze?
În primul rînd, aş zice să lăsăm deoparte povestea cu capra vecinului. Adică, trebuie să vedem care prozator, poet sau dramaturg român ar avea şanse. Apoi, indiferent dacă ne place sau nu, dacă e de-ai noştri sau de-ai lor, să-l susţinem. Cu toţii. Cu condiţia să ştim că într-adevăr are şanse. Înainte de asta, desigur, să mai citim, pe acelaşi site al Premiului Nobel, cum e cu nominalizarea.
Aşa cum văd eu lucrurile (nu este vorba de preferinţele mele personale, ci de concluzii în urma citirii textelor pe care vi le-am recomandat mai sus), doar doi scriitori români au şanse: Norman Manea (laureat al premiului Medicis Etranger) şi Augustin Buzura.
Ce ziceţi? Dacă aveţi alte propuneri, putem să le discutăm. Şi să vedem ce avem de făcut pentru ca peste un an sau doi să avem un laureat Nobel pentru literatură.


Click pe poză!