Ştirile pe scurt

Pentru că n-am mai scris de peste două săptămîni, vreau să recuperez acum, în ultima oră a ultimei zile de martie:
- Salonul de Carte de la Paris a fost mai mult decît un pretext de excursie. Nu că aş avea prea mare nevoie de pretexte, ştiţi prea bine.
Dar să vorbim puţin despre Salon şi despre invitata de onoare - literatura română. Pavilionul românesc, organizat de ICR, a fost tot timpul plin de lume, de români din Franţa şi de francezi. Am participat la două dezbateri, una despre thriller, moderată de Horia Gârbea, alta despre teatru, moderată de Matei Vişniec. De fiecare dată, un public numeros şi atent. Aşa a fost la toate dezbaterile şi au fost cîteva zeci, uneori cîte două la aceeaşi oră, în locuri diferite. N-a fost totul perfect - microfoanele oboseau mai repede decît vorbitorii, dar  asta s-a rezolvat prin schimbarea bateriilor. În prima zi unii dintre scriitorii invitaţi nu şi-au văzut cărţile expuse, pentru că librarii (Fnac și Cărtureşti) nu reuşiseră să despacheteze toate cutiile pînă la ora inaugurării Salonului. Şi asta s-a rezolvat pînă a doua zi.
- Au fost la Salon zeci de scriitori români, de toate vîrstele, din toate găştile şi din afara găştilor. S-au vîndut şi s-au dăruit cărţi, s-au împărţit cărţi de vizită.
- Joi, la inaugurare, cînd curgeau valuri de Fetească Neagră şi setea de cultură atrăgea sute de vizitatori spre pavilionul românesc, l-am auzit pe un distins om politic român spunînd în glumă: "Ar trebui să dăm un telefon la Bucureşti, să vină un TIR cu vin, să avem public tot timpul Salonului." Chiar şi fără vin, aglomeraţia s-a menţinut la pavilionul României pînă în ultima zi.
- La momentul pitoresc de protest nu am fost de faţă, dacă doriţi, puteţi citi ce a scris Horia Gârbea pe această temă. Am apucat s-o văd doar pe dansatoarea orientală de care vorbeşte Horia, avea faţa vopsită în alb şi purta un fel de caftan lung, galben-auriu. Cînd am plecat eu, fata tocmai se aşezase comod pe masă. În poziţie de lotus sau de altă floare. Şi o concluzie a organizatorilor: mocheta bej nu se potriveşte cu vinul roşu.
- Dar dezbaterile şi vînzarea de carte reprezintă doar partea vizibilă a acestui aisberg care este Salon du Livre. Editorii români aflaţi acolo au avut prilejul să discute cu potenţiali parteneri francezi sau din alte ţări. Sper să vă pot da în curînd veşti bune.
- În prima zi oficială de tîrg, după dezbaterea despre thriller, am plecat în goană, cu metroul 12, spre celălalt capăt al Parisului, unde, la teatrul Le Funambule din Montmartre, am avut lansarea colecţiei de teatru în limbi străine a editurii Tritonic (mulţumiri lui Bogdan Hrib!), cu trei volume, unul de Horia Gârbea, unul de Dinu Grigorescu şi unul al meu. Trei actori francezi, Éloïse Beaune, Lucien Jérôme şi Julia Lou Beaune au citit fragmente din piesele noastre în faţa unui public avizat. Pentru că acesta este scopul colecţiei - să facem cunoscută dramaturgia română contemporană oamenilor de teatru din alte ţări, în speranţa că se va găsi cineva interesat să pună în scenă creaţiile noastre. Colecţia continuă, cît de curînd, cu piese traduse în engleză.
- Sigur că m-am şi plimbat, am stat la cafenea şi am băut şampanie. N-am ajuns nici la expoziţia Dali de la Centre Pompidou, nici la inaugurarea noilor clopote de la Notre Dame. Dar nu sufăr prea tare din cauza asta.
- Altceva nu s-a întîmplat, în afară de o gripă sau răceală sau viroză sau influenţă sau ce-o fi, care s-a abătut în forţă asupra mea a doua zi după sosirea la Bucureşti şi m-a scos temporar din circulaţie. N-am fost în stare să scriu nimic, şi nici măcar să descarc pozele din aparat. Dar azi am reuşit.
Aşa că reveniţi, voi pune poze multe.