vineri, 29 aprilie 2011

Nepovestitele trăiri ale unui blogger romancier

Cu aproape doi ani în urmă - la 7 mai 2009 - Adrian Voicu, autointitulat Neliniştitu', trecea prin emoţiile primului cenaclu online. Trimisese un fragment din "Între două decolări" (una dintre cele două cărţi apărute anterior la o mică editură din provincie) şi a fost primit cu entuziasm de cei prezenţi. Şi cu mici observaţii, fireşte. Dar toată lumea i-a remarcat umorul. Ştefaniei Coşoveii-a plăcut foarte mult, mie la fel. A urmat lectura de la Ogrezeni, apoi premiul, apoi un text apărut în Luceafărul, volumul Premiile Lili...
Iar alaltăieri seara, pe la ora 23, scriitorul Adrian Voicu a venit la mine cu primul exemplar din romanul său "Nepovestitele trăiri ale templierilor români", în ziua aceea apărut la prestigioasa editură All. Nu a fost chiar o supriză pentru mine, a fost şi este, însă, o mare bucurie.
Despre ce este vorba în roman? Pe scurt, templierii români Berilă, Pista Massy şi Kremvurst von Schlitz bîntuie prin Europa secolului XIV (o Europă bine dotată cu cîrciumi), încearcă să-l salveze de rug pe Jacques de Molay, stau de vorbă cu Dante Alighieri, îi conving pe Romeo şi Julieta să nu se sinucidă şi împacă familiile Montague şi Capulet, încearcă s-o scape pe Ana lui Manole, se întîlnesc şi cu ciobanii din Mioriţa, îl ajută pe Basarab I să cîştige lupta de la Posada - şi toate aceste aventuri sunt spuse cu mult farmec şi cu un umor irezistibil. "Roman de aventuri, parodie, epopee eroi-comică? Toate la un loc. Inventivitate epică, personaje memorabile, limbaj rabelaisian, umor fără limite. O carte savuroasă." Am citat aici textul pe care îl veţi găsi coperta a patra a cărţii. Şi atunci cînd veţi citi cartea vă veţi convinge că nu am exagerat deloc.

Felicitări, Adrian Voicu!

P.S. Iar azi, acum o jumătate de oră, am primit de la editura Tritonic "Sărutul morţii", romanul pe care Oana Stoica Mujea l-a scris împreună cu foarte tînăra prozatoare şi bloggeriţă Ada Pavel, remarcată şi ea în cenaclul online, ediţia 2010. Aşa că am de citit în weekend...

12 comentarii:

  1. Săru' mâna, Doamnă, sunt onorat!
    Să m-ajute Dumnezeu şi Sfânta Muză să vă mai ofer spre citire cărţi care să vă facă măcar tot atâta plăcere ca aceea de acum două zile, de la ora 11 noaptea. :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Merg pe mana ta Lucia ))) oricum citind primele carti a lui Adrian presupun ca si la ultima m-as tine cu mana de burta, cu cealalta tinand cartea bineinteles )))

    RăspundețiȘtergere
  3. @Neliniştitu'
    Sunt convinsă că va fi aşa!

    @codeus
    Cody, cam aşa :)))

    RăspundețiȘtergere
  4. Codeus, ce voiai sa spui de fapt? Cand te tii cu o mana de burta si in cealalta ai o carte, nu pot decat sa te avertizez ca s-ar putea sa se infunde, daca stai la oras, sau sa ratezi finalul, daca e turceasca. Dar cu laxativ ai incercat?

    RăspundețiȘtergere
  5. @Anonim
    Te rog să semnezi, ca să dai greutate acestor sfaturi medicale :)

    RăspundețiȘtergere
  6. anonim daca citeai vreo carte de-a lui Adi stiai despre ce vorbesc. efectiv ma durea burta de la atata ras. cateodata ma gandeam ca cine stie ce cred vecini cand ma aud ca rad cu atata pofta

    RăspundețiȘtergere
  7. Sînt curios să citesc volumul lui Adrian Voicu. Am scris despre „decolări”, volum simpatic, dar cu numeroase carențe ținînd de un blestemat amatorism care mă terorizează și în operele unor consacrați. Sinopsisul de acum sună bine. De la Oana Stoica Mujea și Ada Pavel aștept și mai mult pe principiul că unde-s două... Recomand în zona Fantasy/Thriller romanul de debut al Ștefanei Czeller „Cerneală și sînge”.
    @ Codeus
    Pe mine ce m-a deranjat la „decolari” a fost tocmai lipsa de umor în locurile în care autorul încerca obstinat să scrie „umoristic”. Sper că și-a reprimat acest defect, foarte frecvent la începători.

    RăspundețiȘtergere
  8. Post-scriptum. Dacă mă iau după onomastica personajelor prezentate de Lucia, mă tem că de ce mi-e frică nu voi scăpa nici în „Nepovestitele trăiri...”

    RăspundețiȘtergere
  9. @Horia Gârbea
    Cartea asta mi se pare mult peste "decolări" şi e de un haz nebun.

    RăspundețiȘtergere
  10. Cred ca o sa o citesc si eu, din cate vad in prezentare, merita !

    RăspundețiȘtergere
  11. Horia eu nu am precizat ce fel de umor. eu unul l-am "gustat". nu toti reactionam la fel. in primul rand ce mi-a placut la Decolari si am spus-o si acum 2 ani a fost faptul ca m-a bagat in "priza", in sensul ca am cautat imediat locuri despre care se povestea, traiam cartea. pentru mine asta e mai important, sa ma faca sa intru in povestire, sa fiu acolo printre personaje, iar Adi a reusit lucrul asta

    RăspundețiȘtergere

Click pe poză!