V-am spus că scriu o carte de bucate?

Cred că v-am spus. Va fi o culegere de reţete selectate pe principiul, de mai multe ori evocat pe acest blog, "pentru că-mi place" sau, pentru cunoscători, principiul prinţului Orlovsky. Vor fi mîncăruri şi dulciuri care-mi plac şi pe care-mi place să le prepar. Dar ca să fiu sigură de ceea ce scriu, din cînd în cînd trebuie să le testez. Aşa că am profitat de un vag eveniment personal pentru a invita  cîţiva prieteni, majoritatea bloggeri. Sper că au fost mulţumiţi. Mie aşa mi s-a părut.

Deci, în afară de minunatele chifteluţe pregătite de Eszti, totul a fost compus de mine: celebra salată de cartofi cu peşte şi curry, salată caprese, guacamole, salată de ouă, brînză cu boia. Azi, pentru că a mai venit o prietenă, am făcut şi salata de quinoa, care îmi place foarte mult. Şi un desert, fireşte. Un fel de tort. Este creaţia mea originală, cu copyright, şi, ca toate marile invenţii, s-a născut din greşeală. Greşeala celor care nu aduc pricomigdale (amaretti) în magazine. Aşa că am improvizat, iar rezultatul a dispărut cu viteza sunetului "Mmmm!" Tortul nu are încă nume, dar nimeni nu s-a împiedicat de acest detaliu minor. Cîteva poze: