După lectuă, vom bea un pahar de suc (din struguri fermentați), apoi vom discuta despre piesa prezentată.
Vă aștept.
În mod normal, cam atît aș fi scris. Numai că întîlnirea de luni este, probabil, ultima care are loc în Sala Oglinzilor. Clădirea (care apare, cum vedeți, pe sigla Uniunii Scriitorilor) a fost retrocedată moștenitorilor familiei Monteoru (nu discut aici felul cum a avut loc această retrocedare a unei donații „pe bune”, vedeți ce scrie și Horia Gârbea) și Uniunea Scriitorilor va trebui să se mute. Nu, nu ajungem pe drumuri, avem unde să ne mutăm birourile. Doar că nu vom mai avea o Sală a Oglinzilor, unde să ținem ședințe, lansări, festivități de premiere și, desigur, Clubul Dramaturgilor.De aceea, vă invit, veniți cît mai mulți, veniți cu aparate de fotografiat și camere video, să ne rămînă cît mai multe imagini ale clădirii de care se leagă aproape 70 de ani de literatură română.
Silvu ple!
RăspundețiȘtergereRidic şi eu paharul, nu de suc, beau rar, dar când beau un păhărel de ţuică cu gheaţă, îl beau, dar să ştiu pentru ce, acum ştiu, e aşa de veche ţuica, he-he, e din producţia din nouăzeci… beau pentru cei aflaţi în năpastă, pentru voi. Nu îmi aduc aminte exact istoria clădirii, dar mi-aduc aminte, vag, că Grigore Monteoru era liberal, în ’88 a pierdut alegerile în faţa lui Alexandru Marghiloman, pentru Adunarea Deputaţilor, dar prietenul lui şi coleg de partid, Nae Ruşaveţeanu, şi el tot de origine greacă, şi-a spulberat adversarii la Senat în Colegiul I, Buzău. Nu ştiu, dar, părerea mea, după ce ştiu eu despre Tina Ruşaveţeanu, actriţă şi secretar literar la Teatrul Naţional, despre al ei soţ, magistratul şi viitorul deputat Constantin Ruşaveţeanu, despre familia lor şi prietenii lor, nu cred că Monteoru dona ceva ca să ia înapoi.
Nu Monteoru a donat clădirea, ci Catargi, în 1946, mi se pare. Iar ca dovadă că donația era pe bune, conform contractului, cei din familie în clădire a locuit încă mulți ani cineva din familie, pe cheltuiala Uniunii. Țin minte că în anii 70 am văzut o doamnă în vîrstă, avea un mic apartament la etajul doi și i se ducea mîncare din restaurant.
ȘtergereA, uitasem: așa e tradiția, la Clubul Dramaturgilor, suc de struguri fermentat :) Sigur, tăriile nu sunt interzise.
ȘtergereDar de acum nu știu dacă vom mai putea păstra tradiția...
Cred că ne despărțim din păcate de Sala Oglinzilor unde eu unul am intrat aproape săptămînal în ultimii 23 de ani și unde mi-am și sărbătorit aniversări, ultima de 50 de ani, am lansat zeci de cărți, am primit și am dat premii...
RăspundețiȘtergereUrmașa lui Catargi a recunoscut că s-a jucat, copil fiind, în încăperile Casei unde strămătușa ei a continuat să locuiască în urma clauzelor donației „silite”.
Am intrat prima dată în Casa Scriitorilor în ianuarie 1973. Sunt patruzeci de ani de atunci...
ȘtergerePacat, era un loc plin de farmec. Ideal pentru asa ceva
RăspundețiȘtergereDa, aşa era.
ȘtergereSilvu ple!
RăspundețiȘtergereM-am interesat. Am vorbit cu inginerul, prietenul meu. El zice că toată povestea pute, apărarea intereselor statului (MF) şi ale USR nu a fost făcută de un avocat, ci de nişte „poeţi”. Prima la mână, proprietara casei Monteoru era Elena, fiica lui Monteoru, căsătorită cu „Lăscărică”, nu Lascăr, Catargi, iar cei care au cerut constatarea nulităţii absolute a actului de donaţie a imobilului sunt strănepoţi de soră, nu urmaşi în linie directă. Procesul (Dosar 24909/299/2005 ) s-a încheiat în 6.11.2007, prin respingerea recursului de către Curtea de Apel Bucureşti, rămânând definitivă şi irevocabilă sentinţa TMB, secţia IV Civilă din 06.12.2006 :
„Admite apelul. Schimbă în totalitate sentinţa apelată. Admite cererea. Constată nulitatea absolută a contractului de donaţie autentificat sub nr. 4929/03.05.1949 de fostul Tribunal Ilfov - Secţia I Civilă şi Comercială. Constată că imobilul situat în Bucureşti, str. Calea Victoriei, nr. 115, sector 1, care a făcut obiect contract. de donaţie, a fost preluat de stat fără titlu. Ia act că apel-reclamanţii nu solicită cheltuieli de judecată.”
Iată ce scrie şi un boier, acad. Constantin Bălăceanu Stolnici :
”Lăscăruş şi Elena Catargiu nu au adus nicio modificare casei. Când au venit comuniştii aceştia au ocupat casa, dar i-au lăsat pe soţii Catargiu să locuiască în ea la mansardă până ce au murit. Lăscăruş, nu ştiu cum s-a învârtit, dar a reuşit să devină vicepreşedinte al Asociaţiei Române pentru strângerea Legăturilor cu Uniunea Sovietică bine cunoscută sub numele de ARLUS al cărei preşedinte a fost Mihail Sadoveanu. Aceasta i-a conferit lui Lăscăruş o oarecare imunitate în contextul aşa numitei „lupte de clasă”. Soţii Catargiu au donat casa ARLUS-ului. După cum i-a povestit Alexis (Bichi) Catargiu Georgetei Filitti, această donaţie a fost făcută de bună voie cu scopul de a putea rămâne în continuare în casa respectivă. Urmaşii lui Monteoru care revendică pentru ei această casă afirmă însă că donaţia casei a fost făcută sub ameninţarea cu revolverul. Când scriu aceste rânduri, casa este sediul Uniunii Scriitorilor… “
http://www.revistaclipa.com/6886/2012/09/inedit/memoriile-unui-boier-de-vi%C8%9Ba-xii
Tot inginerul spunea că strănepoata motivează cererea retrocedarii(!?) prin faptului că atât statul, dar şi chiriaşul, nu au făcut nici cel mai mic gest pentru conservarea acestui monument istoric, ceea ce, trebuie să recunoaştem, că se vede cu ochiul liber, e adevărat.
A doua la mână, USR sigur a făcut un act cu ARLUS, nu se preda-prelua ceva la vremea aceea fără să se facă măcar un Proces Verbal semnat de părţi…
Şi mie mi se pare că toată povestea are un miros urât.
Inginerul ştie ce spune. Dar clădirea a fost renovată superb în anii 70 şi foarte bine întreţinută multă vreme. E drept că în ultimii ani nu, pentru că nimeni nu investeşte într-o clădire care nu se ştie a cui e.
ȘtergereSilvu ple!
RăspundețiȘtergereAzi e marţi iar mâine-i miercuri. Atenţie! Pentru mâine ai o invitaţie specială din partea lui Constandin Bordelezu la Muzeul Naţional al Literaturii Române, ora 13. Vechiul meu prieten, Gheorghe Stroe, îşi lansează ultimul volum tipărit, „O aniversare cu prietenii”. Surprize-surprize! :D
http://bordelezu.blogspot.ro/2013/02/lume-lume-nu-ratati-gheorghe-stroe-isi.html
Silvu ple!
RăspundețiȘtergereCe mai faci? Mulţumesc de întrebare, eu bine... :)
Nu prea bine, silvu ple, sper să mă "repar" totuşi într-o zi, două.
ȘtergereVezi tu, sincer, eram îngrijorat, nu cred că te superi, dar dacă nu reacţionezi – ştii bine că mie îmi place şi dacă sunt înjurat, dacă e făcut literar, unde s-a pus suflet în înjurătură, cu toate ingredientele – era normal ca să zic şi eu ceva. Îţi doresc multă sănătate, eu sunt sigur că te vei face bine curând, Bordelezu dixit. :)
ȘtergereDacă zici tu, sigur mă fac bine :) SIlvuple, mersi.
ȘtergereO primavara frumoasa si norocoasa!
RăspundețiȘtergeresi ce au de gand sa faca noii proprietari?
RăspundețiȘtergereNu știu. Cum renovarea clădirii ar costa o avere - pe care desigur nu o au - probabil o vor vinde. Sau o vor lăsa să se dărâme și pe loul ei vor construi un bloc de birouri de 27 de etaje. Varianta optimistă - să ne lase în continuare acolo și să plătim chirie -, nu mi se pare realistă. Dar cine știe?
ȘtergereO primavara cat mai frumoasa va doresc!
RăspundețiȘtergereSilvu ple !
RăspundețiȘtergereDe multă vreme nu mai mi-a fost aşa de ruşine de mine. Şi eram sigur că nu am cum să uit... căderea Continentalului, Toma Caragiu, Bocăneţ, era imposibil, şi uite că n-a fost...
Cu două zile întârziere...
La mulţi ani, Lucia Verona! Să fii iubită!...
Silvu ple
ȘtergereO urare ca asta e binevenită oricînd.
Silvu ple!
RăspundețiȘtergereLăbuş al doilea mă latră în acest moment: "N-ai mai întrebat-o de sănătate pe doamna Lucia Verona, nu ţi-e ruşine?" Eu ce să-i răspund? Mi-e...
Silvu ple, mulțumesc de întrebare, mult mai bine. Așteptînd numele noului papă, salutări lui Lăbuș al doilea.
Ștergere