Nu prieteni, ci aliaţi

Trebuie să recunosc: ca om de stînga, am primit cu o oarecare strîngere de inimă vestea alianţei dintre PSD şi PNL. Aşa cum am văzut pe cîteva bloguri liberale, nici acolo nu domneşte o fericire fără limite. Pentru că, într-o ţară normală, social-democraţii şi liberalii sunt adversari naturali, cu interese divergente.
Dar în România de azi, care numai ţară normală nu se poate numi, social-democraţii şi liberalii îşi dau mîna tocmai pentru ca peste cîţiva ani să poată fi adversari. Situaţia de cvasi-dictatură din România îi obligă să se alieze. Nu să se iubească, nu să fie prieteni, ci să acţioneze împreună.
Temporar.
Pînă cînd vom avea certitudinea că un nou episod portocaliu în istoria României este imposibil.
Cînd instituţiile statului vor fi consolidate, cînd justiţia va funcţiona normal, cînd separaţia puterilor în stat va fi o realitate, cînd românii vor înţelege că Uniunea Europeană nu înseamnă „ei”, ci „noi”, social-democraţii şi liberalii se vor întoarce la starea lor firească de adversari politici.
Adversari, nu duşmani.