vineri, 21 mai 2010

Maşina de scris la control!


1234567890+'
qwertzuiopăîâ
asdfghjklşţ
yxcvbnm,.-
!"#¤%&/()=?*
QWERTZUIOPĂÎÂ
ASASDFGHJKLŞŢ
YXCVBNM,.-

Dacă îmi aduc bine aminte, aşa începea pagina. Urma apoi un text anost de vreo zece rînduri, în fiecare an acelaşi. Şi totul trebuia dactilografiat la sediul miliţiei, în trei exemplare, fără indigo.
Asta e o leapşă de la Lilick, după aflarea veştii că George Homoştean, ministru de interne în perioada 1978-1987, a fost decorat de către Traian Băsescu cu Ordinul Naţional Virtutea Militară în grad de Cavaler. Se pare că Homoştean a fost autorul decretului care-i obliga pe toţi posesorii de maşini de scris să le declare la miliţie.
Pentru cititorii născuţi în era computerului, trebuie să precizez că, privind din punctul de vedere al autorităţilor epocii, măsura nu era absurdă. Era suprarealistă, era o expresie clară a regimului totalitar, dar, tehnic, avea o bază "corectă": fiecare maşină de scris are, în afară de caracteristicile mărcii, şi propriile caracteristici, irepetabile, după cum au aflat românii în 1970, cînd a apărut în colecţia "Enigma" romanul "Cutia cu bomboane otrăvite" de Anthony Berkeley.
Deci, o bază de date cu toate maşinile de scris din ţară era interesantă pentru Ministerul de Interne. În caz că apărea vreun manifest dactilografiat, autorul putea fi depistat cu uşurinţă.
Pentru noi, în schimb, obligaţia aceasta era încă o măsură represivă, încă un mod de a  înăbuşi libertatea de expresie, pe scurt, încă o formă de cenzură. Şi, la propriu, încă o corvoadă.

Locuiam la Bucur Obor, iar circa de poliţie miliţie era la vreo două staţii de tramvai, pe strada Maşina de Pîine. Maşina noastră de scris era o Olivetti portabilă,    nu prea grea. Dar veneau bătrînei cocoşaţi sub povara unor maşini de scris de birou din perioada interbelică - mari,  grele, incomod de cărat.
Trebuia să stăm la coadă la un ghişeu, apoi să completăm un formular în care era şi întrebarea "La ce folosiţi maşina de scris?". Soţul meu era membru al Uniunii Scriitorilor, deci răspunsul era simplu. Mama, care avea şi ea maşină de scris, făcea traduceri pentru notariatul din Arad. Cum justificau alţii faptul că deţineau o biată maşină de scris nu mai ştiu. Simplul fapt că trebuia să justificăm era îngrozitor!
Am avut însă noroc. Funcţionara de la ghişeu s-a dovedit a fi o admiratoare a lui Hary, îi citise toate cărţile. Scria şi ea, scrie şi acum, are mai multe romane publicate. Ne-am împrietenit, iar din anul următor, viaţa noastră s-a simplificat: doamna respectivă ne aducea formularul acasă, stăteam de vorbă la o cafea, noi dactilografiam cînd aveam timp şi-i duceam foile acasă la ea, tot la cafea. Şi tot aşa, pînă în 1989. Îi sunt şi azi recunoscătoare că ne-a scutit de neplăcerea şi umilinţa drumurilor la miliţie.

Sper să nu mai vină niciodată asemenea vremuri. Vă puteţi imagina stînd la coadă cu PC-ul sau laptopul, eventual şi cu imprimanta, aşteptînd să le declaraţi la poliţie? Brr! Ce coşmar!

Dau mai departe leapşa acelora care, înainte de decembrie 1989,  aveau maşină de scris.

15 comentarii:

  1. Nu neaparat sa le luam in carca sa mergem sa le declaram, dar dupa mintea ingusta a acestor puslamale ajunse la putere nu mare ar fi mirarea sa ne puna sa platim un impozit pe pc

    RăspundețiȘtergere
  2. ...doar ne mai mira ceva la acesti incompetenti ?

    RăspundețiȘtergere
  3. @basescul
    Nu e numai incompetenţă, este şi tentaţia totalitară. Semnele sunt clare.

    RăspundețiȘtergere
  4. Corect, dar azi ma simt mult mai umilita, caci, cum deschid calculatorul, stiu ca tot ce scriu poate fi citit.Idem telefoanele.Net-ul - o masina de scris mai moderna.zinca

    RăspundețiȘtergere
  5. Avea şi tatăl meu o maşină veche, nici nu ştiu dacă mai funcţiona, ascunsă în pod. Cînd l-am întrebat de ce o ţine acolo mi-a spus cam aşa : suntem stigmatizaţi, nu cumva să spui pe la şcoală ceva ! Am înţeles, peste timp, ce însemna acel cuvînt...

    RăspundețiȘtergere
  6. Naşa mea de botez avea o Olivetti mai veche, de fapt ce zic veche, era antediluviană... :). Dar cred că o avea pe şest pentru că nu am văzut-o niciodată să o care la miliţie. O folosea la scris scrisori pentru că avea un început de Parkinson şi nu prea mai putea scrie de mână.

    RăspundețiȘtergere
  7. Am avut si mai am o masina de la bunicul meu Rheinmetall si una Consul mai mare putin decit cele de cel mai mic format. Primeam carte postala sa dau setul de caractere. Nu ma duceam cu masina, doar cu foaia cu setul de litere si textul despre datoriile externe ale tarilor in curs de dezvoltare (tin minte). In 89 toamna n-am mai fost cu foaia la militie si am avut dreptate. Primul text de dupa 21 dec. a fost scris pe 23 si publicat in revista Memento care a aparut in acele zile si se intitula „masina mea de scris e libera”. Nu mai am acel text dar subiectul era acesta. Exercitiul pe masina mecanica mi-a prins bine la computer.

    RăspundețiȘtergere
  8. Ehe....tare ma tem ca se intorc acele vremuri...cica orice device care acceseaza internetul sa fie supus unei proceduri de "inmatriculare". Acesta este un PROIECT de lege. Comunismul n-a murit niciodata cu adevarat. Doar si-a schimbat fata...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu comunismul e de vină, internetul e supravegheat și în SUA și în alte țări. În Franța tocmai se discută în Parlament o lege „Big Brother”.

      Ștergere
  9. Isi mai aminteste cineva textul care trebuia scris in acea declaratie?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. S-ar putea să-l găsesc printre hîrtiile vechi, era în fiecare an acelaşi text, cred că la un moment dat am făcut o copie.

      Ștergere

Click pe poză!