Ieri a murit María Amelia López Soliño. Avea 97 de ani şi era cea mai în vîrstă bloggeriţă din lume. La 95 de ani a început să scrie pe blog şi ultimele 800 de zile din viaţă şi le-a petrecut în compania bloggerilor de pe cinci continente.
@Lilick Da, şi mie îmi pare tare rău. Chiar îi plăcea să scrie pe blog, să primească multe comentarii din toată lumea, să le citească... Din păcate nu ştiu spaniolă, o singură dată i-am scris, astă-iarnă, de la mulţi ani.
bună dimineaţa ! am vrut să scriu şi astă noapte/dimineaţă, la postare ... am intrat pe blogul acela dar ... oricum, frumos mod de-aţi petrece ultimele 800 de zile la aşa vîrstă cred că a fost o femeie minunată şi acum, din dimensiunea în care a tranzitat continuă blogereala :))) fie-i ţărîna uşoară
Ati observat ca avea blogroleri in toate tarile din jurul nostru? Din Romania, nimeni! Avem o deschidere natural pentru ... izolare. Spre deosebire de voi, n-am stiut nimic despre ea! Imi intareste convingerea ca singurul lucru memorabil care ramane in urma noastra - asa cum i-am scris si lui Lilick - este prietenia! Restul sunt trairi si sentimente restranse, chiar daca, trecator, sunt mai intense!
Eu am pus-o în blogroll, am mai scris despre ea, dar nu prea puteam comunica, pentru că eu nu ştiu spaniola. Prietenia este, într-adevăr, o valoare fundamentală. Din păcate, nu toată lumea înţelege asta.
Odihneasca-se n pace! Imi pare rau... Da, era foarte in varsta fizic, dar prea tanara bloggerita ca sa moara. :(
RăspundețiȘtergere@Lilick
RăspundețiȘtergereDa, şi mie îmi pare tare rău. Chiar îi plăcea să scrie pe blog, să primească multe comentarii din toată lumea, să le citească... Din păcate nu ştiu spaniolă, o singură dată i-am scris, astă-iarnă, de la mulţi ani.
bună dimineaţa !
RăspundețiȘtergeream vrut să scriu şi astă noapte/dimineaţă, la postare ... am intrat pe blogul acela dar ... oricum, frumos mod de-aţi petrece ultimele 800 de zile la aşa vîrstă
cred că a fost o femeie minunată şi acum, din dimensiunea în care a tranzitat continuă blogereala :)))
fie-i ţărîna uşoară
p.s.- merci pentru carte
Bună dimineaţa, Cella. Da, a fost nemaipomenită.
RăspundețiȘtergereFrumos final de viata! Cu atatia oameni care se gandesc la tine...
RăspundețiȘtergereAti observat ca avea blogroleri in toate tarile din jurul nostru? Din Romania, nimeni! Avem o deschidere natural pentru ... izolare. Spre deosebire de voi, n-am stiut nimic despre ea! Imi intareste convingerea ca singurul lucru memorabil care ramane in urma noastra - asa cum i-am scris si lui Lilick - este prietenia! Restul sunt trairi si sentimente restranse, chiar daca, trecator, sunt mai intense!
RăspundețiȘtergereGS
RăspundețiȘtergereEu am pus-o în blogroll, am mai scris despre ea, dar nu prea puteam comunica, pentru că eu nu ştiu spaniola.
Prietenia este, într-adevăr, o valoare fundamentală. Din păcate, nu toată lumea înţelege asta.
Simona_Ionescu
RăspundețiȘtergereDa, spunea că blogul i-a schimbat viaţa şi era foarte fericită cu "nepoţii" ei, adică bloggerii din toată lumea cu care comunica.
Mi se pare minunat. Dumnezeu s-o ierte! Imi plac oamenii care stiu sa-si faca ultimele clipe frumoase.
RăspundețiȘtergereOana
RăspundețiȘtergereAşa este.
Dumnezeu s-o odihneasca.
RăspundețiȘtergere