Au trecut mai bine de 18 ani de cînd n-am mai fost la un congres de partid. Era aprilie 1992, era la Sala Polivalentă şi purta numele de "convenţie". Trecuseră doar doi ani de la revoluţie şi exista încă un soi de jenă, de stinghereală în a folosi cuvinte şi clădiri care aminteau de "epoca de aur". Atunci, în aprilie 1992, a fost un congres dramatic, se luptau trei moţiuni, trei echipe pentru conducerea FSN. Mulţi oameni erau bulversaţi, nu înţelegeau de ce trebuie să aleagă între două echipe (a treia nu avea nici o şansă), între doi oameni, între Iliescu şi Roman. Atunci s-a rupt FSN. (Precizare: după ruptură, partidul lui Petre Roman a "moştenit" titulatura FSN, care a rămas un timp chiar şi după schimbarea denumirii prin fuziunea cu Partidul Democrat. Era PD (FSN). Acum e PD-L. Sau PDL )
*
Dacă în 1992 a fost un congres al rupturii, cel de acum a fost un congres, cum am mai spus, de "rassemblement", de adunare a forţelor democratice. Vorbitorii invitaţi - lideri ai unor partide, primarul general al Capitalei şi lideri sindicali -, dincolo de micile înţepături fireşti, au avut acelaşi mesaj, de conlucrare pentru (re)instaurarea democraţiei în România, pentru ieşirea din haos şi din criză.
În acelaşi sens merge şi programul PSD, "România corectă - România socială". Este, în mod evident, un program de deschidere, un program care ţine seama şi (sau în primul rînd) de agenda populaţiei, dar şi de situaţia concretă, de necesitatea de a colabora cu alte partide şi mai ales cu PNL. În acest context, măsurile propuse nu sunt foarte de stînga (evident, nu sunt nici de dreapta), ele se încadrează în viziunea pe care Adrian Năstase, în discursul de la congres, a definit-o astfel: "Să încercăm să găsim o formulă nouă, nici formula statului asistenţial, nici formula statului minimal – cea pe care o propun liberalii. Este o formulă pe care putem să o găsim împreună. Este statul optimal, statul care orientează resursele în comunitate."
*
Programul propune
impozitare diferenţiată (este exact sintagma folosită şi de Gerhard Schroeder în conferinţa sa de vineri), nu neapărat progresivă. Iar cota unică de 16% se păstrează în cazul impozitului pe profit.
*
Corecte şi realiste sunt şi măsurile pentru stimularea creării de locuri de muncă şi împotriva muncii la negru.
*
Numele programului mi se pare sugestiv pentru realismul său. E vorba de o Românie corectă, echitabilă, normală, nu de un utopic paradis terestru. Rîurile de lapte şi miere nu vor începe să curgă prea repede şi românii ştiu asta.
*
Foarte interesante mi s-au părut propunerile privind cultura şi arta - consistente şi bine ţintite (mă bucur că nu a fost ocolită chestiunea drepturilor de autor), chiar dacă, după părerea mea (aici sunt clar subiectivă), cele în domeniul literaturii sunt insuficiente sau insuficient precizate. "Stimularea activităţii editurilor şi scriitorilor prin acordarea de subvenţii" (pag.269) nu sună rău, dar nu spune foarte mult. Subvenţii se dau de 20 de ani. Ce trebuie schimbat este mecanismul de acordare a subvenţiilor, în aşa fel încît editorii să fie interesaţi să şi vîndă cărţile autorilor români (şi să-i plătească pe autori), nu doar să le tipărească.
*
Ce să mai spun despre congres? N-au fost balonaşe colorate şi focuri de artificii. N-a fost scandal, n-au căzut capete, n-a curs sînge pe pereţi. Asta i-a dezamăgit vizibil pe unii gazetari şi comentatori. Într-adevăr, nu a fost un congres spectaculos. A fost un congres serios. Nu s-a făcut politichie. S-a făcut politică.
Aşteptăm rezultatele.
