Prieteni, la mulţi ani!

Vă doresc (şi îmi doresc) ca 2010 să fie un an minunat, mai bun decît 2009. Va fi anul în care se încheie primul deceniu al secolului 21, vă daţi seama? Va fi anul în care, în ciuda crizei mondiale şi a crizelor locale, sper că ne va merge mai bine, că vom fi sănătoşi şi că toate dorinţele ni se vor împlini. De un lucru sunt sigură: în 2010 vom fi la fel de buni prieteni ca în 2009. Asta, pentru mine, contează foarte mult.
Şi-acum, să vină şampania!

LA MULŢI ANI!

Concurs cu premii: "Blog de blog" - cele mai bune bloguri din 2009

După o matură chibzuinţă, am decis în unanimitate sa încep anul bloggeristic cu un mare concurs de bloguri. Sau un top, daca vreti, dar democratic. Adica un top alcătuit pe baza propunerilor voastre. Desigur, vom avea şi un juriu.
Componenţa juriului se va putea modifica oricînd pînă la data anunţării premiilor, la fel şi regulamentul concursului. Fraudele vor fi permise şi chiar încurajate cu acordul Curţii Constituţionale  juriului. Juriul va selecta cele mai bune bloguri, apoi eu voi da premii cui voi avea chef. Sper că nu aveţi nimic împotrivă.
Premiile? Deocamdată, surpriză!
Întîi trebuie să stabilim categoriile de premii. Desigur, cel mai bun blog dintre bloguri, cel mai bun blog literar, cel mai bun blog culinar, cel mai bun blog politic...
Aştept, în următoarele două săptămîni, propunerile voastre. Să vedem ce idei veţi avea în noul an. Apoi vom trece la nominalizări şi, prin februarie, vin şi premiile!
Iar în final o întrebare: concurs de bloguri sau de bloggeri? Ce părere aveţi?

Privind spre viitorul luminos

Toată lumea face bilanţuri, care rimează cu lanţuri şi cu danţuri. Brr!
Ce să zic eu despre anul care se încheie? "Unde e iluziile mele/care le-am avut". Şi gata, nu mai scriu despre politică. Anul ăsta.
Altminteri, dacă adun o carte apărută (şi bine primită), cîţiva prieteni noi şi buni (chiar destul de mulţi şi nu e vorba de cei de pe Facebook, de cînd cu ferma, ci oameni pe care i-am întîlnit pe blog şi ne-am împrietenit online şi offline), un premiu şi cîteva noi proiecte, care înseamnă tot atîtea obligaţii asumate, aş zice că 2009 nu a fost un an rău, dimpotrivă.
Dar ziceam în titlu ceva despre viitor.
Privind, deci, spre viitorul luminos, mi-aş dori ca în 2010 să scriu mai mult şi să mă ocup mai puţin de altceva. Sigur, nu va fi posibil :(
Aşa că voi începe cu altceva - adică jocuri şi concursuri. Despre ce este vorba veţi afla din postarea următoare.

A fost ziua Ştefaniei

La mulţi ani! Ieri a fost, dar m-am luat cu fusul orar şi cu şampania... La mulţi ani, Ştefania, la multe cărţi, iar din cînd în cînd să mai scrii şi pe blog...
O cupă de şampanie? Mai este, nicio grijă. Dar Ştefania preferă J & B.

Paris est toujours Paris

Cei care şi-au imaginat că, odată ajunsă la Paris, mă voi repezi la Luvru sau la Centre Pompidou nu mă cunosc deloc. După ce-am lăsat bagajul la hotel a m pornit spre cu totul altge destinaţii...

Nu am reuşit să le fotografiez pe toate...

Singur(ă) printre sarmale

Au fost trei zile presărate cu sarmale şi cîrnaţi. Sarmale cu stafide în umplutură, cu afumături, fierte în vin alb sau roşu... Cîrnaţi, caltaboşi, murături, salate. Şi cozonaci. Şi turtădulce. Şi baclavale autentice, aduse de la Constanţa. Şi prăjiturici. Şi tort. Nu mai pot! Totul a fost foarte bun, mulţumesc, dar nu mai pot, nu mai vreau! Plec.
Sigur că puteam să plec înainte de sezonul sarmalelor, dacă voiam. Dar ce, eram fraieră?
Deci, mîine plec. Dar voi avea cu mine laptopul, aşa că nu vă voi da ocazia să vă fie dor de mine :)

Şi aşa mai departe.

Christmas cake, o poveste dulce

Christmas cake, checul englezesc de Crăciun, a devenit pentru mine un reper al finalului de an încă de prin 1983, cînd am fost prima dată la Londra. Mi-am cumpărat atunci două cărţi de bucate - una de bucătărie chineză, alta de prăjituri. Din aceasta din urmă am încercat destul de multe reţete, dar Christmas cake este singura prăjitură pe care o fac cu regularitate. O dată pe an. Îmi place că reţeta nu e stresantă. Se coace pe la sfîrşitul lui noiembrie.
E nevoie de 250 g făină, 250 g unt, 250 g zahăr, 4-5 ouă, o cantitate variabilă (pînă la un kg!) de fructe uscate şi glasate (stafide, coacăze uscate, cireşe glasate, coajă de portocală zaharisită, dar se pot pune şi caise uscate sau curmale), două linguri de migdale măcinate (opţional), scorţişoară, ghimbir, cuişoare, 50 ml whisky sau coniac. Nu are nevoie de praf de copt.
Se amestecă untul cu zahărul pînă devine o cremă pufoasă, se adaugă treptat făina şi ouăle întregi, apoi fructele (tăiate mărunt) şi mirodeniile.

Se pune la cuptor în forme căptuşite cu hîrtie (două straturi de hîrtie). Formele nu trebuie unse. Anul acesta am încercat şi siliconul (o formă rotundă de tartă din silicon, nu vă gîndiţi la altceva!), are avantajul că nu mai trebuie căptuşită cu hîrtie. Se coace la foc mic, cam 25-40 de minute, dar asta depinde de mărimea checului şi de cuptor.

Imediat după ce checul e scos din cuptor se stropeşte cu whisky sau coniac şi se lasă să se răcească în formă. Cînd e rece, se ambalează ermetic şi se lasă la rece. Pe balcon e foarte bine.
Cu două-trei zile înainte de eveniment, se despachetează şi se îmbracă în marzipan. Cu altă ocazie vă dau şi reţeta de marzipan. Eu am avut de-a gata, adus din Germania. L-am presărat cu zahăr pudră şi l-am întins ca pe aluat, apoi l-am uns cu ou şi l-am lipit pe chec.

Apoi l-am lăsat (de fapt le-am lăsat, pentru că sunt trei) să se usuce. Iar azi am procedat la ultima operaţiune, cum se vede în poza următoare.

Scuze! Astea sunt sarmalele făcute de Gabi Firea, excepţionale, dar nu despre sarmale e vorba aici.
Am făcut o glazură de bezea (un albuş, un praf de sare, zeamă de lămîie, zahăr pudră "cît cuprinde") şi am ornat cu ce-am avut prin casă, pentru că am uitat să cumpăr cireşe glasate.

După ce se usucă glazura, se poate mînca. Sau se poate lăsa, acoperit cu un şervet ca să nu cadă praf pe el, chiar şi mai mult de o lună. Englezilor le place atît de mult acest chec, încît e folosit şi ca tort de nuntă.