vineri, 21 septembrie 2012

Traduttore...

Nu rimează întotdeauna cu traditore.
Mi-am petrecut această săptămână într-un loc minunat, Casa Traducătorilor, la Balatonfüred, Ungaria. Este o fundație care stimulează traducerea în limbi străine a literaturii maghiare, oferind traducătorilor de pe toate continentele burse și posibilitatea de a locui și a lucra în această casă. O casă  prevăzută cu tot ce trebuie - camere confortabile, bibliotecă imensă, calculator cu conexiune la Internet în fiecare cameră, o bucătărie perfect utilată, o grădină superbă, unde veneau din cînd în cînd musafiri - ba un arici, ba o veveriță... Sub fereastra mea, un smochin mă îmbia cu fructe date în pîrg. La cîteva sute de metri, lacul Balaton, cu lebede, rațe, iahturi...
Invitația a venit cam pe neașteptate, dar mă bucur foarte mult că am acceptat-o. Un seminar de traductologie condus de profesorul George Volceanov, la care le-am vorbit și eu studenților despre viața de traducător în România zilelor noastre. Péter Rácz, președintele fundației, ne-a vizitat de două ori, foarte mulțumit de acest prim seminar de traduceri în limba română. Studenții - Andrei, Alina, Gabriela și Levente - au tradus proză de Karinthy Frigyes, un fragment dintr-o piesă de Molnar Ferenc și multă poezie contemporană. Cîte ceva din realizările lor veți putea citi într-un număr viitor al revistei Luceafărul.
Să nu uit de simpatica administratoare a domeniului, Zsuzsa Bocsor Szamosfalvi, care a avut grijă să nu ne lipsească nimic și să ne simțim cît mai bine.












vineri, 14 septembrie 2012

Ce-am făcut în ultimii 40 de ani... (2)

Au trecut aproape două săptămâni de la postarea precedentă, dar abia azi reuşesc să-mi adun gîndurile. E drept, între timp am mai creat un blog, dedicat întîlnirii după 40 de ani a promoţiei 1972. Se numeşte, ca şi cartea consacrată evenimentului, Destine muzicale. Dacă vreţi să vedeţi multe poze şi chiar un filmuletz cu oameni trecuţi de 60 de ani care se simt şi se poartă ca acum 40 de ani (sau aproape), aruncaţi o privire.pe blogul Destine muzicale.
Cum a fost? Fantastic! Ne-am întîlnit la Conservator, destul de mulţi, unii veniţi special din Italia, Franţa, Germania, Suedia, ba chiar şi din Noua Zeelandă. Au lipsit, în schimb, destui bucureşteni.
Am cîntat Gaudeamus în sala George Enescu, au fost cîteva mici spiciuri, apoi i-am lăsat pe colegii de la instrumente şi canto să-şi vadă de-ale lor. iar noi, cei de la pedagogie, ne-am dus în vechea noastră sală de ansamblu coral, sala Dumitru G. Kiriac. Acolo, unul din foştii noştri profesori, Viorel Cosma, a citit catalogul, iar noi am spus, pe rînd, cu ce ne-am ocupat în ultimii 40 de ani. Şi am primit, fiecare, cîte un exemplar din frumoasa carte "Destine muzicale".
Apoi ne-am teleportat la Casa Universitarilor, nu înainte de a face o poză de grup.

Am avut ce povesti cu prietena mea Doina Nemeş, deşi ne-am întîlnit destul de des (dar nu destul) de-a lungul timpului.
Între două feluri de mâncare, am înregistrat, în sala de spectacole a Casei Universitarilor, cîntecul scris de fostul nostru profesor Iovan Miclea pentru această aniversare.


Înainte de desert, am avut şi program artistic. Colega noastră Liana Lungu ne-a cîntat şansonete şi o romanţă rusească.

A fost o zi minunată. Şi ne-am promis ca în următorii 40 de ani să ne vedem mai des.

Click pe poză!