vineri, 29 octombrie 2010

Moş Crăciun îmi citeşte blogul!

Da, da, da!
Azi dimineaţă am primit prin e-mail o scrisoare de la Moş Crăciun. Uite ce zice:
Draga mea, Lucia, 
Iti mai citesc din cand in cand articolele de pe blog, vad ca ai succes si ma bucur tare 
mult pentru tine. 
...si pentru ca anul asta ai fost o fata cuminte am pentru tine (dar si pentru cititorii 
tai) o surpriza...
Surpriza este un concurs de scrisori pentru Moş Crăciun, ceea ce mă lasă rece. Mai ales că eu n-am avut niciodată relaţii cu Moş Crăciun. Pe vremea mea se deghizase în Moş Gerilă şi, ca să parafrazez o minunată anecdotă a lui Amin Maalouf,  "noi nu credeam în el".
În schimb finalul scrisorii mă face să cred că Moş Crăciun chiar are anumite sentimente pentru mine:
Te imbratisez cu drag, 
Mos Craciun de la Polul Nord
În aceste condiţii, mă gîndesc să-i cer ceva Moşului. Dar ce? Nu, nu miliardele lui Bill Gates. Nici traficul Chinezului sau primul loc în Zelist.
A, gata, ştiu.
Am să-i cer lui Moş Crăciun ca toţi cei care se roagă la icoana de alături (şterpelită de la Constantin Gheorghe) şi toţi care o pupă şi pe faţă şi pe dos să devină brusc atei. Să nu se mai roage şi să nu mai pupe.
Şi-am să-i mai cer lui Moş Crăciun să scoată culoarea portocalie din spectru. Din cel politic, că în cel solar poate să stea bine mersi.

Sper că Moş Crăciun va aprecia modestia mea (n-am cerut nimic personal) şi-mi va aduce darul cerut.

miercuri, 27 octombrie 2010

Trece sau nu trece? Eu o susţin!

Toată lumea se întreabă dacă moţiunea de cenzură va trece sau nu. Cum numără Miss R.A. voturile, chiar şi fără abţinerea forţată a partidelor guvernamentale, nu m-ar mira să iasă mai multe voturi împotriva moţiunii decît numărul total al parlamentarilor din ultimii douăzeci de ani. Dar cred că nici măcar nu contează foarte tare dacă moţiunea trece sau nu.
Nu ştiu dacă vor fi 100000 de manifestanţi. Poate că mulţi se vor lăsa intimidaţi, pe alţii îi vor opri frigul, ploaia sau poliţia rutieră. Dar de data asta oamenii vor să participe, vor să protesteze, vor să fie acolo, la Palatul Parlamentului, vor să-i oblige pe portocalii să părăsească puterea.
Populaţia e pe cale să devină popor. Oamenii devin cetăţeni. Îşi dau seama că dreptul cel mai important cucerit în decembrie 1989 este dreptul de a-şi cere drepturile.
Iar puterea se teme. Cred că pentru prima dată în aceşti douăzeci de ani.

vineri, 22 octombrie 2010

Invitaţie la Clubul de proză

Marţi, 26 octombrie, la ora 17, în Rotonda Muzeului Naţional al Literaturii Române, voi citi cîteva pagini din volumul "Fără canguri" la Clubul de proză "La formarea ideilor". Moderator: Costi Stan, preşedintele secţiei de proză a Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti. Coordonator: Ştefania Coşovei.

Piteşti: misiune îndeplinită

A fost. Am fost. Citiţi relatări la Ada, Ivona şi Geocer. Şi Valive. Şi Ema. Şi Oana, ovcors.
Acum ştiţi tot.
Uite şi o poză făcută de Geocer. Dacă vă uitaţi bine, vedeţi că aveam pistolul pe masă.

Muzica zilei de azi

Beethoven. Karajan.

marți, 19 octombrie 2010

Literatura viitorului

Sub acest titlu postez aici un text al lui Mircea Ghiţulescu (1945-2010). Miercuri, prieteni şi colegi, îl vom conduce pe ultimul său drum...

"În adolescenţă descoperim, citind un roman, că nu facem altceva decât să căutăm cu frenezie paginile de dialog. Citim în diagonală, şi chiar cu o stare de nervozitate, explicaţiile autorului, descrierile de personaje, de interioare şi peisaje şi mărim viteza lecturii pentru a atinge aceeaşi ţintă: paginile de dialog. Comprimată, eliptică, bună de ascultat, literatura în dialog (drama, piesa de teatru) pare singura specie literară aptă să se adreseze unui public ce pierde treptat sensul “cărţii”. Dramaturgia este literatură de un tip aparte. Fiind scrisă, ca şi poezia, pentru a fi rostită, pare că tresaltă în rafturile bibliotecilor, în aşteptarea rostirii. Fiind scrisă pentru a fi rostită şi, prin urmare, ascultată, piesa de teatru a exprimat de-a lungul timpului capacitatea omului de a asculta, totdeauna invers proporţională cu evoluţia civilizaţiei. În zilele noastre, o piesă de teatru care depăşeşte două ore, cu pauză cu tot, îl nelinişteşte pe spectatorul contemporan. Bănuind neliniştea spectatorului pe care l-ar putea pierde la pauză, regizorii de teatru au desfiinţat pauza. Secolul grăbit, al XX-lea, a inventat piesa scurtă, drama într-un act.
Faţă de drama shakespeariană, hugoliană, ibseniană, drama modernă a pierdut cincizeci la sută din cuvinte, fără a pierde din intensitate: Furtuna de Shakespeare este de zece ori mai lungă decât Regele moare de Ionesco. Din explicit şi locvace, textul dramatic a devenit implicit şi eliptic. Implicit pentru că imită conversaţia fără a fi o simplă conversaţie, aşa cum roata imită mersul fără a semăna cu piciorul. Dar, mai ales, eliptic pentru că păstrează dintr-o conversaţie elemente disparate: nu este conversaţie reală ci „epură” a acesteia. Între replicile unei drame sunt incluse evenimente ipotetice sau virtuale ce transformă, adesea, textul într-o şaradă care te sileşti să ghiceşti ceea ce nu este explicit în destinele „vorbite” ale personajelor. Astfel că dramaturgia oferă o lectură mai dificilă dar mai intensă, mai „pură” decât alte genuri literare tocmai pentru că este „incompletă”, punându-te în situaţia, intelectual confortabilă, de a adăuga perspicacitate, fantezie şi cultură pentru a adăuga „ceea ce lipseşte”."

luni, 18 octombrie 2010

Congresul PSD - cîteva păreri subiective

Au trecut mai bine de 18 ani de cînd n-am mai fost la un congres de partid. Era aprilie 1992, era la Sala Polivalentă şi purta numele de "convenţie". Trecuseră doar doi ani de la revoluţie şi exista încă un soi de jenă, de stinghereală în a folosi cuvinte şi clădiri care aminteau de "epoca de aur". Atunci, în aprilie 1992, a fost un congres dramatic, se luptau trei moţiuni, trei echipe pentru conducerea FSN. Mulţi oameni erau bulversaţi, nu înţelegeau de ce trebuie să aleagă între două echipe (a treia nu avea nici o şansă), între doi oameni, între Iliescu şi Roman. Atunci s-a rupt FSN. (Precizare: după ruptură, partidul lui Petre Roman a "moştenit" titulatura FSN, care a rămas un timp chiar şi după schimbarea denumirii prin fuziunea cu Partidul Democrat. Era PD (FSN). Acum e PD-L. Sau PDL 
*
Dacă în 1992 a fost un congres al rupturii, cel de acum a fost un congres, cum am mai spus, de "rassemblement", de adunare a forţelor democratice. Vorbitorii invitaţi - lideri ai unor partide, primarul general al Capitalei şi lideri sindicali -, dincolo de micile înţepături fireşti, au avut acelaşi mesaj, de conlucrare pentru (re)instaurarea democraţiei în România, pentru ieşirea din haos şi din criză.
În acelaşi sens merge şi programul PSD, "România corectă - România socială". Este, în mod evident, un program de deschidere, un program care ţine seama şi (sau în primul rînd) de agenda populaţiei, dar şi de situaţia concretă, de necesitatea de a colabora cu alte partide şi mai ales cu PNL. În acest context, măsurile propuse nu sunt foarte de stînga (evident, nu sunt nici de dreapta), ele se încadrează în viziunea pe care Adrian Năstase, în discursul de la congres, a definit-o astfel: "Să încercăm să găsim o formulă nouă, nici formula statului asistenţial, nici formula statului minimal – cea pe care o propun liberalii. Este o formulă pe care putem să o găsim împreună. Este statul optimal, statul care orientează resursele în comunitate.
*
Programul propune impozitare diferenţiată (este exact sintagma folosită şi de Gerhard Schroeder în conferinţa sa de vineri), nu neapărat progresivă. Iar cota unică de 16% se păstrează în cazul impozitului pe profit.
*
Corecte şi realiste sunt şi măsurile pentru stimularea creării de locuri de muncă şi împotriva muncii la negru.
*
Numele programului mi se pare sugestiv pentru realismul său. E vorba de o Românie corectă, echitabilă, normală, nu de un utopic paradis terestru. Rîurile de lapte şi miere nu vor începe să curgă prea repede şi românii ştiu asta.
*
Foarte interesante mi s-au părut propunerile privind cultura şi arta - consistente şi bine ţintite (mă bucur că nu a fost ocolită chestiunea drepturilor de autor), chiar dacă, după părerea mea (aici sunt clar subiectivă), cele în domeniul literaturii sunt insuficiente sau insuficient precizate.  "Stimularea activităţii editurilor şi scriitorilor prin acordarea de subvenţii" (pag.269) nu sună rău, dar nu spune foarte mult. Subvenţii se dau de 20 de ani. Ce trebuie schimbat este mecanismul de acordare a subvenţiilor, în aşa fel încît editorii să fie interesaţi să şi vîndă cărţile autorilor români (şi să-i plătească pe autori), nu doar să le tipărească.
*
Ce să mai spun despre congres? N-au fost balonaşe colorate şi focuri de artificii. N-a fost scandal, n-au căzut capete, n-a curs sînge pe pereţi. Asta i-a dezamăgit vizibil pe unii gazetari şi comentatori. Într-adevăr, nu a fost un congres spectaculos. A fost un congres serios. Nu s-a făcut politichie. S-a făcut politică.

Aşteptăm rezultatele.

duminică, 17 octombrie 2010

PSD 2.0 văzut din lojă

Nu i-am numărat pe bloggerii care au participat, ca invitaţi, la congresul PSD. Ceea ce ştiu sigur este că încă trei bloggeri ar fi putut pretinde cîte un loc în "loja bloggerilor": preşedintele Ion Iliescu, blogger cu experienţă (să nu uităm, a fost primul care a invitat bloggeri la reuniuni importante, cele ale "Clubului de la Bucureşti"),  Victor Ponta, blogger începător, dar cu un ton destul de personal şi Adrian Năstase, cel mai blogger dintre politicieni şi cel care a avut ideea "lojei bloggerilor".
O idee excelentă. E adevărat, televiziunile au audienţă mai mare, dar transmisiile live ale bloggerilor sau comentariile lor ulterioare au o calitate pe care presa scrisă şi audiovizuală nu o au: bloggerii, indiferent de simpatiile sau antipatiile politice, au reacţii sincere, dezinteresate şi ne-mediate, îşi spun părerile fără a avea în spate un redactor-şef (sau eventual un mogul, nu-i aşa?). Invitarea bloggerilor înseamnă, deci, un feed back foarte interesant şi aici nu mă refer numai la postările propriu-zise, ci şi la comentarii.
De aceea, reiau linkurile spre relatările despre congresul PSD de ieri. Atîtea cîte am găsit.
OanaSibillaIonuţ Iancu, Nenea Lars, Theodora, Popa Ţeapă, Fragmentarium politic. Poate voi mai adăuga şi altele. Iată şi relatarea Ancăi Chiser. Şi o chinezărie.
Dar invitarea bloggerilor înseamnă nu numai recunoaşterea dreptului fiecăruia de a-şi spune părerea, ci şi recunoaşterea unei categorii, a unui statut social. Nu e puţin.

P.S. Nu întîmplător am vorbit despre PSD 2.0. Am citit, ieri şi azi, programul "România corectă - România socială". Foarte multe dintre măsurile preconizate au în vedere utilizarea posibilităţilor oferite de Internet. PSD se dovedeşte, (şi) prin asta, un partid modern, un partid al secolului 21.
P.P.S. Vreau să mulţumesc Anei State şi lui Cristian Gănescu, organizatorii "lojii bloggerilor". Şi, evident, lui Adrian Năstase, care ne-a invitat.

sâmbătă, 16 octombrie 2010

Live blogging de la PSD cu update

M-am conectat. Am ecuson, stau în loja bloggerilor cu Ionuţ Iancu şi Nenea Lars şi tocmai ne-a vizitat Adrian Năstase. Sala e aproape plină, a venit şi Oana Stoica-Mujea. Sunt aici şi Sibilla şi Theodora şi alţi bloggeri. Nu-i cunosc pe toţi.
Acum a venit peste noi o televiziune. Voi reveni.
Am revenit. E şi Chinezu cu noi.
Imn. Aplauze. Începe.
Victor Ponta prezintă raportul de activitate.Înainte de asta, în mare viteză, au fost votate ordinea de zi şi structurile de lucru. Primul punct: cuvîntul invitaţilor. Primul e preşedintele aliatului PC. Apoi liderii altor partide, din opoziţie sau nu. Primit cu ovaţii, Sorin Oprescu. O mare surpriză, preşedintele PNTCD, Radu Sârbu, cu o replică memorabilă: "Un partid fără doctrină este o gaşcă infracţională". Apeluri la reconciliere naţională.
Ponta după discursul lui Codrin Ştefănescu (PRM): "PSD creşte politifcieni extraordinari şi pentru partidul nostru şi pentru alte partide".
Vorbesc şi liderii centralelor sindicale.
Prezenţa unor lideri politici de cele mai diverse tendinţe şi tonul luărilor la cuvînt îmi dau impresia unui congres de "rassemblement", cum ar spune francezii. De adunare a forţelor care doresc să lupte împreună pentru reinstaurarea democraţiei în viaţa publică românească.
Aplauze pentru Lucian Bute.
Aplauze pentru Cristiana Anghel, profesoara aflată în greva foamei. Solidaritate cu toţi profesorii, cu toţi bugetarii.
Fine del primo tempo.
Urmează Ponta, Dragnea, Năstase. Vă ţin la curent.
Mai citiţi ce-au scris OanaSibilla şi Ionuţ Iancu. Vedeţi şi la Nenea Lars ce s-a mai ciripit twitterit în loja bloggerilor.
Şi cîteva poze:



















joi, 14 octombrie 2010

Piteşteni, vi se pregăteşte ceva!

Un careu de dame!
Joi, 21 octombrie 2010, ora 15, la Biblioteca Judeţeană "Dinicu Golescu", va avea loc un eveniment cu autografe şi surprize. Voi participa, alături de Oana Stoica-Mujea, Ivona Boitan şi Monica Ramirez. Va fi prezent şi Stelian Munteanu.
Am aflat, pe surse, că Iolanda Ştireanu şi  Anastassia Marinescu îşi vor face şi ele apariţia. Am mai aflat că va veni şi... Dar nu, nu vă mai spun nimic, v-am promis surprize, le veţi avea!

miercuri, 13 octombrie 2010

Ziua mîniei

Dies Irae. Verdi, Recviem. Cu Abbado.
Iar dacă v-aţi gîndit la altceva cînd aţi citit titlul, să ştiţi că la acelaşi lucru m-am gîndit şi eu. Dar azi muzica mi se pare mai elocventă decît cuvintele.

luni, 11 octombrie 2010

sâmbătă, 9 octombrie 2010

Diva zboară cu KLM

- Thriller publicitar -

La aeroportul Otopeni, Stella trecu repede de toate formalităţile şi ajunse în dreptul porţii nr. 4. Se aşeză şi îşi puse poşeta voluminoasă pe scaunul alăturat. Ce nebunie! Să fie chemată la telefon în toiul nopţii şi rugată, implorată, somată să meargă a doua zi la Amsterdam, pentru un spectacol cu "Flautul fermecat", deoarece soprana care trebuia să cînte rolul Reginei Nopţii dispăruse. Cum adică dispăruse? Pur şi simplu, dispăruse de la hotel şi nimeni nu ştia nimic de ea.
După o oarecare ezitare, Stella acceptase. Îi plăcea Amsterdamul, cu casele lui vechi de-a lungul canalelor pe care pluteau lebede, raţe şi vaporaşe încărcate cu turişti.
Cu biletul a fost simplu de rezolvat. Online, desigur. Chiar în dimineaţa aceea primise un newsletter de la KLM cu "oferte pentru destinaţii picante". Ei, da, Amsterdam era o destinaţie picantă, cu al său "Red light district", acum lăsat în umbră de mai noul "Green light district", dar şi cu o sumedenie de restaurante mai mult sau mai puţin exotice.
Acum aştepta îmbarcarea. Scoase din poşetă un roman poliţist şi începu să citească. Nu voia să se gîndească la soprana dispărută. Crimele din romane erau mult mai plăcute decît cele reale. Abia citise cîteva pagini că sună telefonul. Vestea pe care o primi o făcu să rîdă melodios:
- Ahahahahaha!
La cîţiva paşi de ea, un chinez înalt, cu părul cîrlionţat, într-un tricou pe care scria ENGLAND, întoarse capul, surprins. Şi el vorbea la telefon, cu accent maramureşean:
-  Da, mă duc la New York prin Amsterdam, cu KLM, că le-am făcut un experimet blogosferic....
Diva nici nu se miră. După crimele pe care abia le rezolvase şi soprana dispărută de la Amsterdam, un chinez cu accent maramureşean i se părea ceva normal. Se scufundă în lectură şi nu mai auzi continuarea convorbirii. Tresări cînd se trezi cu chinezu în faţa ei, zîmbind cu gura pînă la urechi:
- Sunteţi Stella Marian-Harrington, nu-i aşa? Cîntăreaţa detectivă. V-am recunoscut imediat, v-a descris şefa în carte de foioioioioi!
În clipa aceea se auzi o voce amplificată:
- Pasagerii pentru cursa KLM în direcţia Amsterdam sunt invitaţi la avion.
(va urma)

vineri, 8 octombrie 2010

English Today - învăţaţi engleza!

Săptămâna Financiară şi Editura Litera vă oferă posibilitatea de a învăţa limba engleză în doar 22 de săptămâni. Din 11 octombrie, în fiecare luni, revista Săptămâna Financiară vă oferă un pachet multimedia, ENGLISH TODAY, format dintr-un suport de curs în format tipărit, un CD şI un DVD.
Dacă vreţi să vă testaţi cunoştinţele acumulate, o puteţi face săptămânal, rezolvând testul de pe site-ul www.sfin.ro. La sfârşitul cursului,  vă aşteaptă premii atrăgătoare, de la o excursie la Londra la înscrierea gratuită la examenele Cambridge/IELTS administrate de British Council. Acestea sunt atestate internaţionale de cunoaşterea limbii engleze, cu ajutorul cărora puteţi studia sau lucra oriunde în lume.

Cursul multimedia are cinci nivele de învăţare: începător (4 apariţii), elementar (4 apariţii), intermediar 1 (4 apariţii), intermediar 2 (5 apariţii), avansat (5 apariţii) şi este accesibil deopotrivă elevilor şi studenţilor, precum şi adulţilor care doresc să înveţe limba engleză.

Primul pachet, care include suportul de curs, CD şi DVD, vă este oferit luni, 11 octombrie, la un preţ promoţional de 9,9 lei.

Llosa

Mario Vargas Llosa. Omul mi se pare infatuat şi mi-e antipatic. Scriitorul îmi place între moderat şi foarte mult.
Dar de la el am învăţat că, pentru un scriitor, nu există experienţe bune şi experienţe rele, ci doar experienţe utile pentru scris.
Unii spun că s-a făcut dreptate. Sunt cei pe care i-a supărat Premiul Nobel primit de Herta Müller. Sau cei care s-au supărat cînd a luat Nobelul Elfriede Jelinek. Sau Harold Pinter. Sau Dario Fo. Sau Winston Churchill. Sau...
Vezi, Doamne, în sfîrşit, Nobelul s-a dat pe criterii literare. Pur literare. Strict literare.
Nu.
Premiul Nobel nu s-a dat niciodată pe criterii strict literare. Probabil că acum era rîndul unui scriitor din America Latină. Sau aşa s-au aliniat planetele.
Să nu înţelegeţi de aici că, după părerea mea, Mario Vargas Llosa n-ar merita Premiul Nobel. Chiar mă bucur pentru el, e un mare scriitor şi îl aştepta de mult.
Vreau doar să spun că nu e treaba noastră să dăm note juriului Nobel. Nu e treaba nimănui. Oricum, ar fi inutil.

joi, 7 octombrie 2010

China e pe primul loc

Asta în caz că n-aţi aflat chiar de la Chinezu. Primul loc în Zelist.
Nu întîmplător i-am dat Marele Premiu la concursul Blog de blog, ştiam eu ce ştiam! Am mînă bună sau fler sau ce-o fi. Deci, ţineţi aproape, vor mai fi concursuri...

Cristi, felicitări!

miercuri, 6 octombrie 2010

Lansarea a fost frumoasă, zice autoarea, modestă cum o ştiţi. Alţii spun că a fost "super"!

Aseară scriam pe Facebook că lansarea a fost frumoasă, iar unul dintre personajele reale din roman, George Şerban, m-a corectat. Trebuia să spun "super"! Bine, spun. A fost o lansare "super", o lansare excelentă. I-a plăcut şi Chinezului, care a remarcat şi declaraţia serii, aparţinînd lui Alex Ştefănescu, alt personaj real al cărţii mele: "de cînd am blog, nu mai scriu, ci postez".
Vremea ne-a fost potrivnică. Nu ştiu de ce mi se întîmplă mie la toate lansările să plouă sau să ningă. Probabil mă persecută meteorologii. Sau o fi vreun complot, o conspiraţie, ceva. Dar ploaia n-a oprit-o pe Oana să vină de la Piteşti. Trebuie să vă spun - ar fi trebuit să spun ieri, la lansare, dar am uitat, scuză-mă, Oana! - trebuie să vă spun că Oana a fost prima care a citit romanul meu şi mi l-a promovat cu entuziasm pe bloguri şi pe Facebook. Mulţumesc!
Cine a mai venit din lumea 2.0, în afară de cei deja menţionaţi? Lilick (chiar de ziua ei de naştere, la mulţi ani, Lilick, florile astea sunt pentru tine), Matilda, Cody, Tanti Jeni, Ştefania... Am uitat pe cineva? A, da, desigur, Candice. Mai e cineva?
N-am să înşir acum numele celorlalţi prieteni şi colegi, scriitori, ziarişti şi alţi oameni de bine veniţi la lansare. Lista ar fi prea lungă.
E cazul să spun că a fost Bogdan Hrib? Normal, doar el a editat CRIMA DE LA JUBILEU. A venit, ceea ce mi-a făcut mare plăcere, şi George Arion, a cărui părere despre cartea mea o puteţi citi în cronica apărută în Jurnalul Naţional de duminică.
Am lăsat la urmă gazdele, minunaţii, generoşii prieteni de la Teatrul de Comedie: excepţionalul actor George Mihăiţă, directorul teatrului, nu mai puţin excepţionala actriţă Virginia Mirea, a cărei lectură din cartea mea a entuziasmat publicul şi, să nu uit, Traian Petrescu, care ne-a creat excelente condiţii pentru această lansare.
Vreau să mulţumesc tuturor celor prezenţi la lansare, a fost o mare bucurie pentru mine. Le mulţumesc şi prietenilor care, din varii motive, n-au putut veni.
Şi acum, cîteva poze făcute de Lilick (şi de alte persoane, rămase neidentificate) la lansarea din foaierul Teatrului de Comedie şi, după lansare, în cafeneaua LA COMEDIE.



P.S. În mod firesc, ca la orice lansare, s-a vorbit de bine despre mine şi cartea mea. Chiar de foarte bine. M-au lăudat atît de mult încît încep să cred şi eu că am scris o carte bună! :))

luni, 4 octombrie 2010

Nu uitaţi, vă aştept la lansare!

Marţi, 5 octombrie, ora 17, la Teatrul de Comedie.
Ştiţi deja, presupun, e vorba de lansarea romanului meu CRIMA DE LA JUBILEU, apărut la CrimeScene şi distribuit împreună cu revista FLACĂRA.
Nu ştiţi cine sunt cei care vor vorbi despre mine şi cartea mea. Veţi afla mîine, dacă veniţi la lansare. Tot ce pot să vă spun este că am primit, din partea celor doi bloggeri care apar ca personaje în carte, promisiuni ferme că vor fi de faţă.
Asta-mi aminteşte de concurs. Crina a fost singura care a ghicit ambele nume, dar cum nu poate veni mîine, probabil va trebui să mă duc la Satu Mare să-i duc premiul.

Din inimă pentru copii

Am fost joi la restaurantul Riviera, la o cină din cele zece organizate de Simona Ionescu şi echipa ei de la "Click" în cadrul campaniei umanitare DIN INIMĂ PENTRU COPII. Vedeta serii, Dana Nălbaru, a fost foarte drăguţă, caldă, a luat comenzi, a servit la mese, a stat de vorbă cu cei veniţi să mănînce. Şi nu erau puţini, pentru o seară din mijlocul săptămînii. 10 % din încasările serii plus bacşişurile Danei şi cîteva donaţii directe îl apropie pe micul Robert Mihăilă, bolnav de talasemie majoră, de operaţia care l-ar putea salva: transplantul de celule stem.
Excelentă această campanie a Simonei. Mai ales că ea nu se mulţumeşte să strîngă bani, ci urmăreşte în continuare evoluţia cazurilor. Ceea ce se întîmplă foarte rar.
În multe cazuri - poate cele mai multe - se face o campanie pentru colectarea fondurilor, apoi vine altă campanie,  apoi alta... Anul trecut am participat la o asemenea campanie pe bloguri, am scris articole, am pus banner, am donat bani... Suma necesară s-a adunat. Şi apoi? Nu mai ştiu nimic. Sigur, pot să caut pe Google şi aflu. Sau, de cele mai multe ori, nu.
Dar asta mă deranjează mai puţin decît faptul că toate aceste campanii au drept primă cauză starea catastrofală a sistemului sanitar. Cele mai multe cazuri ar trebui, conform legii, să fie tratate gratuit. Dar cînd spitalele cer bolnavilor internaţi sau rudelor lor să cumpere medicamente de la farmaciile din oraş, ce să mai spunem de un transplant de celule stem?
Pe de altă parte, chiar cînd actele normative prevăd gratuitatea, accesul la tratament/analize/medicamente este dificil, prea puţini medici îşi informează pacienţii că o analiză sau alta poate fi decontată de Casa de asigurări sau de Ministerul Sănătăţii. Nici formularul E112 nu este cunoscut de toţi. Dar, veţi spune, e pe site-ul CNAS. Este. Dar cîţi dintre asiguraţi au acces la internet? Conform Eurostat, în 2009 numai 38% dintre gospodăriile din România erau conectate la internet.
Pînă cînd autorităţile îşi vor face datoria şi nivelul de trai al populaţiei va creşte substanţial, campaniile umanitare vor fi încă necesare. Iar demersul Simonei este unul dintre cele mai serioase de acest gen. Vă puteţi convinge în fiecare joi, la restaurantul Riviera.

sâmbătă, 2 octombrie 2010

Nu vreau să mă laud, dar...

...n-am încotro. Trebuie să mă laud.
CRIMA DE LA JUBILEU abia a apărut pe piaţă, încă nu s-a lansat, dar are deja o cronică excepţională, scrisă de Horia Gârbea..
Citiţi, veţi vedea că am toate motivele să mă laud! :p
Later edit:
După profesionistul Horia Gârbea, iat-o şi pe Ada Pavel, la cei 17 ani ai ei, spunîndu-şi părerea despre CRIMA DE LA JUBILEU.

vineri, 1 octombrie 2010

Ziua internaţională a muzicii

Simfonia a III-a de Beethoven, partea a IV-a, într-o interpretare foarte interesantă.



Iar acum Prokofiev, "Romeo şi Julieta" cu Abbado.

Lovitura de stat?

N-am avut timp şi chef, zilele acestea, să mă uit la tocşouri. Am înţeles, totuşi, că se pregăteau sau se pregătesc nişte lovituri de stat, de care ar fi vinovată opoziţia unită, în frunte cu Ion Iliescu, plus, evident, mogulii cei răi. Şi Vasile Blaga, cel demis şi pupat, ar fi încercat, se zice, o lovitură de stat. Dar, fără îndoială, cei mai lovitori de stat, cei mai hotărîţi, cei mai periculoşi rămîn bugetarii şi pensionarii.
În acelaşi timp, Elena Udrea şi Gabriel Oprea au intrat în Forbes, în topul miliardarilor. Pe ei nimeni nu-i acuză de lovitură de stat.

La amiază... şi seara

La amiază, cu (în ordine alfabetică) Doina Ruşti, Cornelia Maria Savu şi Oana Stoica Mujea la ASB.

Iar seara, cu Simona Ionescu la restaurantul Riviera, la evenimentul organizat în cadrul campaniei "Din inimă pentru copii".

Click pe poză!